Domnul este bun și o să ieșim cu bine și din necazul acesta. Nu-i vedem capătul încă. Promisiunile politicienilor ba ne ridică, ba ne coboară. Binecuvântarea noastră este că nu ne bizuim pe ei. Scutul și adăpostul nostru, turnul nostru de scăpare, cetățuia noastră, stânca în care ne ascundem până trece furtuna acestui virus, este Domnul. Și când o să se termine, vom rămâne cu lacrimile pentru cei ce nu mai sunt cu noi, cu urmările economice ale acestei pandemii, cu cine știe ce altceva, dar vom rămâne și cu câteva lucruri bune.
După ce plaga neagră a împuținat populația Europei cu peste o treime, nevoia cea mai mare era de lucrat ogoarele. Nu mai era mână de lucru. Nevoia aceasta a stârnit imaginația și creativitatea și s-au inventat mașinile agricole. Cine știe ce lucruri noi se vor inventa după această suferință? Probabil că vom prețui mai mult familia și pe cei dragi! Vom rămâne cu obiceiul format din statul acasă să vorbim mai mult cu ei. Poate vom iubi mai mult biserica și adunarea noastră împreună. Poate că resursele spirituale vor pătrunde mai adânc în lumea virtuală. Poate vom avea biserici de casă și virtuale. Nu putem ști precis. Dar unele lucruri se vor schimba. În mod sigur vom fi mult mai conștienți de prezența și pericolul virușilor și microbilor. Vom continua să ne spălăm mai des pe mâini.
Spălându-mi mâinile, după ce am desfăcut un pachet sosit la ușă, mă gândeam, de ce oare n-am luat noi din Vechiul Testament și legile privitoare la igiena corporală? Probabil că am fost fascinați mai mult de legile și regulile ceremoniale. Acestea se văd. Dau prestanță. Sunt favorabile fariseismului. Unele culte le-au luat pe nerăsuflate. Ce bine ar fi fost să fi învățat să ne spălăm mâinile ori de câte ori am atins ceva necurat.
Vă propun o simplă și scurtă cercetare în Biblie. Să nu-mi spuneți că nu aveți timp, acum! De exemplu, căutați o concordanță biblică și vedeți cuvintele: a spăla, spălat, spală, spele, etc. Veți fi surprinși să vedeți că Dumnezeu a dorit să-i păzească pe ai Lui de viruși și microbi. Dincolo de spălatul ritual de la cortul întâlnirii, la care erau obligați preoții, omul de rând avea poruncă să se spele dacă a atins ceva necurat, să-și spele hainele dacă s-a atins de un mort, dacă a trasportat un cadavru, dacă s-a așezat pe un pat în care a zăcut un bolnav, în care a avut loc o scurgele lichidă din trupul cuiva, etc. Vasele de pământ care au conținut ceva necurat trebuiau sparte, iar cele de aramă sau lemn trebuiau spălate. Pe lângă cerințele igienice ale spălatului hainelor și a corpului, de multe ori omul trebuia să se considere necurat o zi întreagă, ceea ce însemna să-i avertizeze pe alții să nu se atingă de el. Orice obiect sau persoană atinsă de cel necurat devenea necurată la rândul ei.
Rigoriile legilor sanitare, strictețea lor se extindea și la locuința omului care nu trebuia să aibă igrasie sau mucegai. Dumnezeu le-a prescris evreilor proceduri detaliate cum să curețe lucrurile necurate. Nu e de mirare că în timpul marilor pandemii din istorie, comunitățile evreiești au fost mult mai scutite și au avut mult mai puține victime.
Mă gândeam, așa într-o doară, ce bine ne-ar fi fi picat acum să fi luat noi din Vechiul Testament poruncile cu spălatul! Din păcate nu ne-au interesat așa de mult ca pantalonii femeilor.
paşi spre lumină 