paşi spre lumină

Pentru vizionare video clip-ului faceţi click pe imagine.

Faceţi click pe imagine.

Biserica Creştină Baptistă „Isus Lumina Lumii” din Bucureşti 

Comunicat

Dragi fraţi şi surori,

La ultima întâlnire a pastorilor Bisericii „Isus Lumina Lumii” cu Comitetul Comunităţii Baptiste Bucureşti din 15.02.2011 a fost exprimat punctul de vedere al pastorilor Bisericii faţă de lucrarea Duhului Sfânt în Biserică. Ei au spus că Duhul Sfânt dă Bisericii şi în zilele noastre toate darurile duhovniceşti scrise în Biblie şi că membri Bisericii folosesc toate darurile pentru zidirea Trupului lui Hristos. Cei doi pastori au fost întrebaţi insistent dacă mai sunt baptişti sau nu. Ei au răspuns că din acest punct de vedere ei se consideră baptişti compleţi sau împliniţi, şi că din punctul de vederea al darurilor vindecărilor, al proorociei şi al vorbirii în alte limbi sunt mai aproape de fraţii penticostali. Replica a fost că cei doi pastori nu sunt împliniţi ci ştirbiţi. Celor doi pastori li s-a comunicat că în cadrul Comitetului Comunităţii se va discuta retragerea ordinării lor din Uniunea Baptistă.

În faţa modului de abordare a diferenţelor doctrinare şi a exercitării darurilor spirituale în Biserică, cei doi pastori au comunicat liderilor baptişti că vor prezenta această situaţie Bisericii „Isus Lumina Lumii”. Ei au spus liderilor Comunităţii Baptiste Bucureşti intenţia de a continua relaţia de părtăşie frăţească, indiferent dacă Biserica „Isus Lumina Lumii”, va mai fi membră sau nu a Uniunii Baptiste.

În data de 06.03.2011 adunarea generală a membrilor Bisericii Creştine Baptiste „Isus Lumina Lumii” din Bucureşti a analiza alternativele continuării activităţii spirituale în conformitate cu convingerile şi mărturisirea de credinţă.

În procesul verbal al adunării generale este scris:

“În ultimile luni de zile reprezentanţi ai conducerii Uniunii Baptiste şi ai Comunităţii Baptiste Bucureşti şi-au exprimat dezacordul direct şi indirect faţă de înţelegerea pastorilor Bisericii „Isus Lumina Lumii” legată de lucrarea Duhului Sfânt şi în special faţă de Darurile Duhului Sfânt: al vindecărilor, al proorociei şi al vorbirii în alte limbi.

Biserica „Isus lumina lumii” respinge interpretarea cesaţionistă faţă de lucrarea Duhului Sfânt a liderilor Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi afirmă că toate Darurile Duhului Sfânt sunt date şi astăzi Bisericii pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Biserica „Isus Lumina Lumii” considera poziţia actuală a unor lideri a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România ca ofensatoare faţă de Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt şi în special poziţia doctrinarului Cultului Baptist, Ioan Bunaciu, prezentată în cartea „Concepţia baptistă despre lucrarea Duhului Sfânt”, publicată în ianuarie 2011.

Membri Bisericii „Isus lumina Lumii” consideră această o deosebire doctrinară majoră şi ca atare hotărăsc să supună la vot apartenenţa Bisericii la Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Se votează dacă Biserica Baptistă „Isus Lumina Lumii” din Bucureşti renunţă la calitatea de membru sau rămâne membru a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

Se trece la vot individual, fiecare membru primind un buletin de vot. Toţi membri bisericii hotărăsc ca Biserica „Isus Lumina Lumii” să renunţe la calitatea de membru a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, datorită concepţiei actuale a conducerii Uniunii Baptiste faţă de lucrarea şi darurile Duhului Sfânt.”

(Veţi putea citi întregul proces verbal într-o postare viitoare).

Biserica „Isus Lumina Lumii” mulţumeşte Domnului Isus Hristos pentru anii petrecuţi în părtăşia bisericilor baptiste din România şi ne rugăm ca Harul lui Dumnezeu să coboare peste zecile de mii de credincioşi baptişti care cu o inimă curată se pregătesc pentru şi pregătesc venirea Domnului.

Fiţi binecuvântaţi!

Pastorii Bisericii „Isus Lumina Lumii”

Ioan Peia
Ilie Popa

De-alungul  anilor am analizat cu atenţie fauna fariseică şi modul în care se proliferează în sânul bisericilor noastre. Am refuzat mereu să-i expun vederii şi cunoaşterii publice, gândindu-mă la o posibilă pocăinţă, la o trezire spirituală a lor. Ţi-ai găsit! Se pare că odată cu trecerea anilor, nu numai numărul sporeşte, dar şi potenţialul lor în rău, să nu mai vorbim de apariţia unor noi forme de exprimare ale aceluiaşi rău – fariseismul. La fel ca bolile, în ciuda avansului ştiinţelor medicale, nu numai că bolile există, dar descoperim forme noi ale aceleaşi boli, fără să mai vorbim de cele cu totul necunoscute până azi.

Există un tip special de fiinţă umană care mă contrariază. Efectiv, în faţa acestui specimen rămân uimit şi în totală confuzie. Aproape că este imposibil de-a fi cunoscut. Nu pentru că ar fi impenetrabil, opac sau ceva de neconceput. Este foarte greu să ştii cine este, pentru că el imită întotdeauna pe cineva. Se dedublează, se transpune ca un actor în pielea altuia, furându-i ideile, gesturile, vocea, comportamentul, până acolo că se pierde pe sine în acest proces. Devine imitaţia altuia.

Fenomenul merită atenţie, deoarece el produce mai multe rele de-odată. În primul rând, este pierderea personalităţii imitatorului, apoi, prin proastă reprezentare, imitatul, are numai de păgubit în reputaţie. Să nu mai vorbim de confuzia celor care observă acest fenomen bizar.

Am cunoscut pe cineva care-şi imita mentorul spiritual al tinereţil sale, chinuindu-şi corzile vocale pentru a reda timbrul vocii acestuia. Îşi schimonosea faţa pentru a semnăna cu imitatul şi apoi repeta până şi cele mai banale gesturl ale victimei. Victimă, pentru că era un om furat. De voce, gesturi şi idei.

În lumea noastră civilizată există legi care îţi protejează creaţia artistică, literară sau ştiinţifică. Plagiatul se pedepseşte. Furtul de idei se condamnă. Semnătura pe ceea ce nu-ţi aparţine ca rod al creaţiei, se aduce în instanţă. Pentru furtul personalităţii cuiva, a felului unic în care a fost creat de Dumnezeu, a gesturilor, şi comportamentului, se pare că nu a fost concepută nici o lege.

Este adevărat că există mult mai mulţi imitatori decât creatori, când este vorba de bunurile materiale. Este suficient ca într-o anumită grupare cineva să se îmbrace mai deosebit, ca, în ciuda felului neobişnuit al vestimentaţiei, să apară curând şi alţii cu aceleaşi haine. Este destul să-ţi vopseşti casa verde, ca pe aceeaşi stradă să mai apară case cu aceeaşi culoare. Oamenil imită. Reproduc ceea ce văd. Fenomenul, deci, nu este unul nou sau specific numai vieţii religioase. De mici copii vrem să fim aidoma cuiva. Vrem să devenim ca eroii copilăriei noastre. Orice om are unul sau mai multe modele. Într-un fel sau altul, fiecare suntem discipolii cuiva. Dorim să ne asemănăm cu cineva, să păşim pe urmele cuiva.

Puţini pot fi originali în această lume în care tot ce este a mai fost. Dar nu acesta este cazul imitatorului. El nu urmăreşte un ideal, nu este pătruns de exemplul ilustru al unei personalităţi, nu calcă pe urmele unui model. El îl fură. Intră în pielea lui. Se transformă pe sine deposedându-şi victima nu numai de ideile şi modul de viaţă ci, mai ales, de acele lucruri unice, cu care Creatorul ne-a înzestrat pe fiecare.

Imitatorul violează flagrant principiul de bază al universulul creat de Dumnezeu, diversitatea. Creatorul nu a făcut copii ci numai originale. De aceea două flori nu sunt la fel. Două stele nu strălucesc identic. Două frunze nu sunt asemănătoare. Vă puteţi imagina plimbându-vă într-o pădure în care copaciii sunt de aceeaşi grosime la milimetru, aceeaşi culoare, aceleaşi frunze, cu crengile dispuse simetric şi identic? Aţi accepta ca toate firele de iarbă să aibă aceeaşi culoare, formă, înălţime, dispunere spaţială? Ne-am trezi dintr-o dată într-o lume artificială, stranie, neprimitoare. Ce aţi zice dacă fiecare din noi am avea aceeaşi formă, culoare, acelaşi caracter, aceleaşi obiceiuri?  Ar trebul să inventăm măşti de-a ne face diferiţi unii de alţii. Alfel ne-am simţi ca într-un oraş cu case identice ca formă şi culoare, cu străzi purtând aceleaşi nume şi numere de case identice. Bătând la orice uşă ne va deschide aceeaşi fiinţă. Am fi mai pierduţi ca în cel mai imens deşert. Deşertul uniformităţii.

Imitatorul, violând  principiul diversităţii, al unicităţii fiecărei fiinţe create de Dumnezeu, reproduce, sau mai bine zis, încearcă să reproducă, o altă fiinţă existentă, furându-i particularităţile. Când îl întâlneşti pe Imitator, te afli în faţa unei drame a unui om care nu vrea să fie el însuşi şi care de fapt nu poate fi altul. El este ca un actor pierdut printre propriile sale roluri. Actorii sunt însă singurii ipocriţi cinstiţi. Li s-a cerut să întruchipeze pe altţi, de obicel personaje create artificial de imaginaţia regizorilor şi a romancierilor.

Imitatorul nu dispune de mobilitatea unul actor de a-şi schimba obiectul imitaţiei. El este prims în capcana unuia singur care, probabil, a exercitat o anume fascinaţie pentru el. Se străduieşte, poate mai mult inconştient, să-l imite. Pentru cei ce nu-l cunosc pe imitat, fenomenul nu pare atât de grotesc, dar dacă ţi se întâmplă să cunoşti victima deposedată de personalitatea ei, să vezi caricatura sa în prezentarea măscăriciulul imitător, nu poţi să nu te revolţi.

Spuneam mai înainte că imitatorul încearcă să reproducă, să  facă copii după un anume original, şi că aceasta este o violare a principiulul diversităţii, principiu folosit de Dumnezeu în creaţia Sa. Uniformitatea nu poate fi decât o operă a celul rău. Ştim câtă suferinţă ne-au creat comuniştii ce s-au străduit să ne înregimenteze şi să ne uniformizeze. Egalitatea unor inegali prin natură nu ne-a adus decât frustrări, dar ea a fost creată artificial pentru ca aceia care ne conduceau să aibă tot mai multă putere asupra noastră, a conduşilor. Este adevărat că nu comuniştii au inventat uniformele, dar ei le-au folosit extensiv. Uniformă de şoim al patriei, pionier, utecist, şcolar, soldat, muncitor, etc. Aşa am devenit numere, coduri, părţi ale unul întreg ce putea fi stăpânit mult mai uşor. Astfel, dispăream ca indivizi, topindu-ne într-o masă uniformă. Puteai fi înlocuit. Puteai fi sacrificat, pentru că statul era mai important ca individul.

Personal, nu cred că imitatorul are asemenea idealuri. El o face, duplicând victima, inconştient, poate inspirat de acelaşi duh, care a distrus de-alungul istoriei milioane de personalităţi umane.

Nu te strădui să-l cunoşti pe imitator. E zadarnic. Nu vei afla cum este el în realitate. Vei cunoaşte poate doar trăsăturile victimel sale, bazarul lucrurilor furate. Nu vei reuşi să ştii cine este el. Nici el nu ştie.

Se-toarce satu-n primăvară
Sărac de doruri şi noroc
Cu răni şi inimă amară
Şi-nsingurarea tristului soroc.

Va-ncepe iarba să-ncolţească
Şi prunii-şi plâng petalele timid.
Demult la casa părintească
Ferestre albe nu se mai deschid.

Exodul satului înspre oraş
Lăsă tristeţe-n casele pustii
Şi-nlăcrimare-n verdele imaş
De dor de miei şi de copii.

Mai trece rar câte-o bătrână
Pe uliţa de ierburi inundată
Spre trista, singura fântână
Cu vadra şi cumpăna stricată.

Mai are lucru în grădină
Şi straturile trebuie udate,
Şi poate George o să vină
Cu trenul de la cinci jumate,

S-aducă drojdie şi pâine
Şi-o să-i lase câţiva lei
Ca să-şi poată scoate mâine
Porţia de zahăr şi ulei.

De când e numai în necaz
Bătrânul clopotar abia mai umblă
Şi nu mai trage clopotul de-amiaz.
Măsoară satul orele în umbră.

Rămân bătrânii nimănui
În satul pradă nepăsării
Sub nuci cu umbre amărui
Străjerii nopţii şi uitării.

Poemul şi pictura de Petru Lascău – satul Roşia, judeţul Arad.

Conferinţa anuală a Uniunii Bisericilor Penticostale din Statele Unite şi Canada, care a avut loc în Los Angeles din 24-27 februarie 2011, a fost găzduită de Biserica Bethel din Stanton, California. Tema conferinţei a fost: „Duhul Sfânt şi trezirea spirituală”

Pastorul Nelu Prunean, slujitorii şi membrii bisericii organizatoare au făcut tot ce trebuia ca să ne simţim bine la aceste eveniment anual al Uniunii. De la primirea plină de dragoste, mesele bogate oferite delegaţiilor bisericilor Uniunii, la organizarea conferinţelor şi întrunirilor de închinare, totul a fost de o organizare exemplară, dovedind profesionalism şi dedicaţie. Mulţumim încă odată pastorului Prunean şi bisericii Bethel, pentru găzduirea acestui eveniment, pentru spritul de sacrificiu şi dragostea pe care ne-au arătat-o.

Pastorul Cornel Avram, episcopul Uniunii Bisericilor Penticostale Române adăuga şi el mulţumirile sale în scrisoarea către pastorii Uniunii:

Supun atenţiei Dvs. acest video clip din emisiunea lui Glen Beck împreună cu Joel Richardson, referitor la escatologia islamică. Cel de-al doisprezece-lea imam, Mahdi, este aşteptat ca mesia islamului. Caracteristicile sale sunt similare Antichristului din Apocalipsa.

În următoarele zile voi reveni cu detalii din cartea lui Joel Richardson: „The Islamic Antichrist”, pe care o recomand cititorilor.

Pentru a viziona video clipul, faceţi click pe imaginea de mai sus. Ne cerem scuze pentru reclamele din introducere. Apaţin gazdei acestui video.