paşi spre lumină

 

În decembrie 1914 clădirile manufacturiere ale lui Thomas Edison din West Orange, New Jersey a fost grav distruse de un mare incendiu. Echipamentul și clădirile de peste 2 milioane de dolari a fost complet distruse, și toate documentele muncii sale de inventator au ars. Inventatorul la 67 de ani, l-a chemat pe fiul său și i-a spus: “Charles, unde este maică-ta? Caut-o repede. Adu-o să vadă ceea ce n-a mai văzut în întreaga ei viață”. A doua zi de dimineață, inspectând ruinele și cenușa muncii sale de ani de zile, a exclamat: “Este o valoare în acest dezastru. Toate greșelile mele au ars. Acum pot începe de la capăt.”

Privește orice insucces ca pe o oportunitate de a începe ceva nou.

Ieri l-am luat cu noi pe Aiden, nepoțelul nostru de 11 ani, să vadă Marele Canion. Pe drum ne-a vorbit despre cele 7 minuni ale lumii. Mergea s-o vadă pe una din ele. Eram curios să-i văd reacțiile în fața acestui monument al măreției, o urmă a prezenței lui Dumnezeu pe planeta noastră.

Eu am mai fost de câteva ori și de fiecare dată am simțit aceeași emoție de trecere în nesemnificativ și efemer în fața acestei priveliști magnifice. De data aceasta eram atent la emoțiile lui Aiden, la reacțiile lui. Când am ajuns pe buza acestui abis multicolor și fascinant, o mulțime de oameni admirau peisajul unic în lume, iar o voce superbă de bariton cânta într-o limbă pe care n-am reușit s-o identific: „O Doamne, mare, când privesc eu lumea, ce ai creat-o prin al Tău cuvânt…” Mă dau lacrimile și acum când scriu aceste rânduri. Ochii mi s-au umezit că n-am mai putut face fotografii. Am văzut multe alte fețe brăzdate de lacrimi, pe care, unii și le ascundeau în spatele aparatelor de fotografiat.
Reacția lui Aiden era simplă și profundă în același timp: „Buni! Is real, but looks like a dream!” (Este real, dar arată ca un vis).

Pe drum, înapoi spre casă, Aiden a adăugat. „Mai sun șase minuni ale lumii de văzut!”

I-am bătut pe europeni și la coasă. O româncă de-a noastră, din Bihor a luat locul întâi la un campionat mondial din Slovenia. Am decis să public știrea și pentru că doamna campioană e din Bihor și din comuna Roșia. Felicitări Doamnă Moraru! Puteți citi mai multe și urmări acest video pe DIGI24, sau făcând click pe imaginea de mai sus.

Octavian Curpaș ne uimește din nou cu o știre importantă. O companie americană produce o pâine după o rețetă a profetului Ezechiel (Ezechiel 4:9).  Puteți citi întregul articol, AICI.

Una din piesele de mare succes ale lui Adi Gliga. „Mai bine simpli și smeriți!”
Puteți viziona clip-ul AICI, sau făcând click pe imaginea de mai sus.

Maică-ta și cu mine am descoperit că faci blogging. Nu știm ce înseamnă asta, dar am vrea să te oprești.

Spiritualitate şi caracter creştin, de Iosif Ţon.

Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv.

Iosif Ţon – O voce la Radio Europa liberă

Printre vocile celor care vorbeau despre începutul unei noi ere a libertăţii şi democraţiei pentru România se afla şi cea a lui Iosif Ţon, care prin mesajele transmise la postul de radio Europa liberă, reuşea să menţină vie flacăra credinţei în Dumnezeu şi într-un destin mai bun. Având ocazia de a ţine o „slujbă religioasă evanghelică” pe calea undelor, pastorul Iosif Ţon a putut să zugrăvească înaintea ochilor minţii ascultătorilor, tezaurul plin de valoare al Sfintelor Scripturi, în materie de „Spiritualitate şi caracter creştin”.

În momentul de faţă, avem şansa de a citi mesajele pastorale prezentate de Iosif Ţon la postul de radio Europa liberă în perioada ianuarie 1988- aprilie 1989. Este o ocazie de a retrăi atmosfera unei epoci care deşi a apus, încă ne mai determină prezentul şi poate chiar viitorul, ca popor român. Dorinţa cea mai fierbinte a autorului era de a reaprinde credinţa în spaţiul românesc şi de a-i face pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu şi la Scriptură. De aceea, cartea „Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon se constituie ca un apel peste timp, având aceeaşi forţă motivatoare ca şi acum mai bine de 20 de ani. În cele din urmă, mesajul Evangheliei lui Hristos este valabil pentru fiecare generaţie.

„Ce am pierdut şi ce am câştigat”

„Caracterul poate fi viciat şi pervertit tot aşa cum poate fi şi remodelat sau refăcut. Eu cred că cei 40 de ani de nenorocire comunistă au distrus anumite trăsături ale caracterului românesc şi au format altele. Rămâne de văzut ce am pierdut şi ce am câştigat. Poate că nici nu este rău că am pierdut anumite caracteristici ale noastre din trecut. Poate că traumele produse în caracterul nostru nu fac altceva decât să ne pregătească pentru adoptarea unor noi trăsături de caracter, care să ne facă o naţiune mai bună pentru viitor.”

Este admirabil modul în care Iosif Ţon întrezărea perspectiva renaşterii naţiunii române dincolo de suferinţele şi durerile produse de comunism. Mesajul său plin de speranţă aducea lumină şi bucurie într-un timp de întuneric şi persecuţie. Putem spune astfel, prin prisma evenimentelor pe care acum le ştim, că Iosif Ţon a fost un vizionar, un om care a avut capacitatea să întrezărească mişcările istorice ce aveau să se producă la puţin timp după aceea. De fapt, aici este esenţa mesajului creştin, şi anume că niciodată nu este prea târziu să te întorci şi că în orice cădere există refacere. Iar când vorbim despre caracterul poporului român, înţelegem că exista o şansă de refacere, odată cu sfârşitul dictaturii.

 „Avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu”

Un prim grupaj al predicilor ţinute de Iosif Ţon se concentrează pe tema „caracterului şi comportamentului creştin”. Pe parcursul a şase ocazii şi parcurgând mai multe fragmente cheie din Sfânta Scriptură, autorul ne familiarizează cu diferitele curente de opinie contemporane la acea dată, relativ la ce înseamnă şi rostul caracterului. Astfel, într-o prezentare sintetică de excepţie, ne sunt expuse roadele concepţiilor de sorginte evoluţionist –darwinste despre lume şi viaţă, aşa cum s-au manifestat la Kant, Nietzsche şi Jean Paul Sartre, precum şi în gândirea unor „practicieni revoluţionari”, cum au fost Lenin, Stalin şi Hitler. În final, toţi aceştia nu au reuşit să ofere o formulă logică şi raţională pentru caracterul uman. Şi demonstraţia de maestru a lui Iosif Ţon stă în faptul că fără credinţă în Dumnezeu, nu poate exista un adevărat caracter.

„Dacă vrem să trăim într-o societate unde fiecare fiinţă umană are valoare şi unde principiile morale sunt puternic ancorate, avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu şi să-L întrebăm pe El cum vrea El să ne trăim viaţa şi cum vrea El să ne organizăm societatea. El nu ne obligă să venim la El şi ne lasă să încercăm să facem aşa cum considerăm să facem şi fără El . Dumnezeu ne dă această libertate tocmai pentru ca în final să vedem unde ajungem fără El. Şi sper că noi, în România, am ajuns la momentul adevărului. Acum ştim ce fiinţe devenim fără Dumnezeu şi ştim ce societate producem fără El.”

 Caracterul – chipul lui Hristos în noi

În concluzie, caracterul nu este rodul întâmplării şi nici consecinţa vreunei filosofii omeneşti. Chiar comportamentul creştin autentic reprezintă standardul cel mai înalt la care poate ajunge fiinţa umană, însă numai în relaţie cu Dumnezeu. Parcurgând diferite fragmente din cuprinsul Bibliei, autorul ne arată mai departe, modul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă acea motivaţie raţională pentru a fi oameni buni, de caracter, oameni integri, adică oameni de valoare. „În măsura în care noi citim Biblia, medităm şi ne rugăm, Duhul Sfânt ne dă priceperea de a aplica în vieţile noastre ceea ce citim şi ne dă puterea de a birui înclinaţiile naturii noastre căzute, ne dă biruinţă asupra ispitelor şi astfel, creează în noi chipul lui Hristos sau caracterul după voia lui Dumnezeu.”

 Ascultarea de Dumnezeu

O altă temă asupra căreia scriitorul insistă de-a lungul a trei prelegeri este cea a „ascultării de Dumnezeu”, care pe de o parte, este baza caracterului autentic, iar pe de altă parte, ne conduce la acceptarea de sine. De fapt, nu se poate vorbi de un creştinism autentic în afara respectării principiilor şi normelor stabilite prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, al Scripturii, şi de aceea, amorsarea procesului de preschimbare interioară se realizează atunci când înţelegem să ne supunem cu totul Creatorului nostru. „Când asculţi de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Şi opusul este adevărat: când refuzi să asculţi de Dumnezeu, lăuntrul tău se urâţeşte, caracterul tău se schimonoseşte. Legea lui Dumnezeu reflectă şi descrie caracterul Său. Şi a asculta de legile lui Dumnezeu, a trăi după poruncile Sale înseamnă a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în fiinţa ta.”

 „O stare supremă de armonie şi fericire”

Mai departe, Iosif Ţon ne vorbeşte despre ce înseamnă să-I dăm slavă lui Dumnezeu şi prin ce se caracterizează smerenia şi mândria, două atitudini extreme. Teza principală este că trăsătura de bază a unui caracter creştin se fundamentează pe dorinţa de a-I da slavă lui Dumnezeu şi de a rămâne într-o atitudine de smerenie sinceră. „Noi avem nevoie să vedem şi să recunoaştem că tot ce suntem şi tot ce avem ne vine de la Dumnezeu şi astfel, să Îi dăm cinste şi slavă cu scopul de a ajunge la fericita stare a părtăşiei, a comunicării cu Cel ce ne-a creat şi ne susţine. Astfel, gloria lui Dumnezeu reprezintă binele nostru suprem şi când facem din aceasta scopul vieţii noastre, ajungem într-o stare supremă de armonie şi fericire.”

În ce priveşte umilinţa creştină, Iosif Ţon nota: „A fi umil nu înseamnă a umbla încovoiat şi a zice că nu eşti înzestrat cu nimic special. Dimpotrivă, a fi umil înseamnă a vedea clar câte lucruri bune a pus Dumnezeu în tine şi a recunoaşte că toate îţi vin de la Dumnezeu, fapt ce te conduce să-I dai slavă şi laudă.”

 Cea mai mare poruncă

O altă temă cu un impact direct asupra problemei caracterului este legată de definirea a ce înseamnă „cea mai mare poruncă” dată de Dumnezeu, pentru a ajunge la o ascultare deplină de voinţa Sa. Cu siguranţă că nu este simplu şi nici uşor să conturezi valoarea poruncilor divine şi cu atât mai puţin să evidenţiezi la modul practic, care este cea mai mare. Cu toată această dificultate, Iosif Ţon are acea capacitate de a extrage esenţa învăţăturii creştine în materie de ascultare de Dumnezeu. Prin ilustraţii deosebit de sugestive, îmbinate cu o prezentare profundă a învăţăturilor biblice, cuvintele sale ne inspiră, ne îndeamnă şi ne conduc la Creatorul nostru. „Cine trăieşte după legile lui Dumnezeu este un om de caracter, aşa cum l-a conceput Dumnezeu să fie. Prin urmare, Domnul Isus ne spune că a fi om de caracter, a fi aşa cum vrea Dumnezeu să fii, înseamnă – reducând totul la esenţă – să Îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.”

În consecinţă, înţelegem că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu constă în a fi un om de caracter, un om care reflectă imaginea lui Dumnezeu. „Când Dumnezeu ne porunceşte să fim drepţi, curaţi, să spunem numai adevărul, să iubim pe aproapele nostru, să fim buni, să-i ridicăm şi să-i reabilităm pe alţii, să fim credincioşi, statornici, plini de bucurie, El de fapt, Se descrie pe sine şi ne cere să fim ca El. Poruncile pe care ni le dă Dumnezeu au un caracter creativ şi sunt menite să creeze în noi un caracter divin.”

 Fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos

Însă, cele mai multe prezentări din acest volum se concentrează pe conceptul de „viaţă spirituală creştină”. Ce înseamnă acest lucru şi cum poate fi tradus în viaţa noastră, reprezintă o preocupare permanentă a lui Iosif Ţon, ce trece dincolo de acest volum de predici. Am putea spune că aproape în orice prezentare a sa vom regăsi câte ceva din această temă principală a vieţii spirituale creştine. Cu un talent deosebit şi folosindu-se de cunoştinţele aprofundate dobândite în materie de limbă greacă, autorul ne călăuzeşte în înţelegerea conceptului naşterii din nou, precum şi în cel de sfinţire a vieţii.

 Fără să intre într-o teologie foarte înaltă şi rămânând la simplitatea a ceea ce stă scris, avem ocazia să înţelegem planul lui Dumnezeu pentru noi de a deveni asemenea Lui în ce priveşte caracterul. „Tristă este situaţia oamenilor care deşi spun că au credinţă în Dumnezeu, care deşi ştiu că au un suflet şi un spirit, totuşi nu-şi cultivă partea lor spirituală. Repet. Există foarte mulţi oameni care cred sincer în Dumnezeu, cred că au o parte spirituală în ei înşişi, dar niciodată nu fac nimic pentru a-şi hrăni şi dezvolta viaţa spirituală.” Putem afirma că apelurile autorului sunt adresate celor care deşi se numesc creştini, nu sunt conştienţi de valoarea acestui cuvânt şi de implicaţiile pe care le aduce şi nu ajung să guste puterea lui Dumnezeu şi fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos.

 Sigilul Duhului Sfânt

Iată de ce, pe parcursul a 13 prelegeri, suntem învăţaţi asupra fundamentelor credinţei creştine în materie de preschimbare a vieţii, mai precis, a caracterului. Pe de o parte, Iosf Ţon ne demonstrează pe baza Scripturii, deosebirea dintre „firea pământească” şi trupul nostru, precum şi dintre spirit şi suflet. În final, ne dezvăluie secretul unei vieţi împreună cu Dumnezeu, care constă în locuirea Duhului Sfânt în interiorul nostru. „Duhul Sfânt este Dumnezeu venit în noi. El este Cel care ne-a dat credinţă în Domnul Isus. El este Cel care ne-a întors privirile spre Isus şi Cel care ne-a ajutat să ne deschidem fiinţa înaintea Lui. El este Cel ce ne-a născut din nou şi ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. El a venit în fiinţa noastră ca un sigiliu, ca o pecete a proprietăţii lui Dumnezeu şi ca o garanţie pe care ne-o dă Dumnezeu că suntem copiii Săi.”

 După 20 de ani

Folosind concepţia nou-testamentală că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, Iosif Ţon dezvoltă astfel, o suită de prezentări ce ne ajută să urcăm treaptă cu treaptă pe scara desăvârşirii creştine. Revenind la atmosfera anilor 80, atunci când dictatura se apropia de sfârşit, ne putem gândi la impactul deosebit pe care l-au avut aceste cuvinte, asemenea unor stele strălucitoare în întunericul nopţii, asupra celor ce le ascultau. Câţi oameni poate, stând în frig sau în condiţii precare, lângă un aparat de radio dat la un volum minim, nu au primit lumină din lumină, care este Isus Hristos, prin cuvintele lui Iosif Ţon. Făcând referinţă la cei 20 de ani care s-au scurs de atunci, putem constata cât de actuale au rămas cuvintele rostite atunci, prin intermediul postului de radio Europa liberă.

De fapt, „Spiritualitate şi caracter creştin” reprezintă un volum ce se recomandă a fi citit de către orice credincios creştin, indiferent de confesiune. În spiritul unui adevărat mesaj ecumenic, dar şi evanghelic, autorul ne demonstrează că a avea un caracter autentic nu este o întâmplare, ci este pur şi simplu rodul legăturii pe care o putem dezvolta cu Dumnezeu. Dacă ne gândim la renaşterea morală a naţiunii noastre române, atunci vom afirma cu siguranţă, că destinul nostru fie va fi creştin, în sensul autentic al cuvântului, fie nu va fi deloc.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

Interviul este preluat din blogul „Family to Family” și a fost realizat de Mircea Tipei.

Iată că ați ajuns în America, pe așa-numitul tărâm al tuturor posibilităților. Cât de mult v-ați dorit să ajungeți in Statele Unite?

Cătălin:   Nu foarte tare înainte de a primi invitația. După ce am primit-o, în schimb, am fost foarte încântat că am putea ajunge aici.

Ați calatorit mult in Europa? 

Cătălin:   Foarte puțin înainte de a-l cunoaște pe Adi, mai mult după.

Cum a fost drumul? Ați avut parte de peripeții pe parcursul călătoriei?

Cătălin:   Am plecat pe 16 mai dimineața la 4 și puțin din România… Am avut avion din Budapesta… Ne-au dus niște prieteni dragi tare nouă… Am ajuns la graniță iar la controlul documentelor am realizat că unul dintre ei nu avea la el nici buletin nici pașaport. A trebuit să rămână pentru 5-6 ore la Satu-Mare… Am ajuns la Budapesta… Ne-am despărțit de prietenul nostru… Am plecat cu binecuvântarea lui… Am intrat în aeroport… Am întâlnit un frate… Am plecat și cu binecuvântarea lui… A scris Adi ceva pe pagina lui și am plecat cu o grămadă de binecuvântări… Mulțumim… Am ajuns în Amsterdam… Am așteptat o oră și ne-am urcat într-un avion mare… Înainte să urcăm, am avut parte de un scurt interogatoriu… Am petrecut 8 ore și ceva în avion… Nu a fost chiar așa de greu cum mă așteptam… Am primit mâncare în avion și ne-am bucurat. Ni se făcuse foame.   A fost rece tare din cauza aerului condiționat… Asta poate a făcut să fie mai greu… Oricum, am ajuns în Minnesota… La control ne-au oprit și ne-au pus să așteptăm într-un separeu câteva minute… A fost apăsător… Totuși, a fost un timp în care și Adi și eu ne-am rugat… Știam de ce am plecat de acasă și știam că atunci când am plecat am știut că Dumnezeu e în spate la tot… S-au uitat peste documente și peste invitația de a ajunge in SUA… Și-au schimbat atitudinea după ce au citit tot și am văzut că Dumnezeu a fost cu noi… Nu au mai făcut nici un alt control la bagaje și nu s-au mai legat de nimic altceva… Dumnezeu a fost cu noi… Am mai schimbat un avion și am ajuns pe la miezul nopții in Phoenix… Am fost așteptați, am urcat în mașină, și am început să povestim… La un moment dat, dupa vreo 20-30 minute Mike și-a dat seama că nu știe pe unde suntem… O luasem pe un alt drum… A scos “duhul” de călăuzire omenesc – GPS-ul… Și-am ajuns…

Știm că sunteți pentru prima dată în America. Cum de n-ați ajuns până acum în State? N-ați mai avut alte invitații?

Cătălin:   Știu că Adi a primit mai multe invitații de-a lungul timpului… La mine a fost pentru prima oara când am primit invitație și așa am ajuns aici.

Care este scopul vizitei voastre?

Adi:   Știu că de obicei oamenii ca noi vin în SUA cu anumite interese. Noi nu suntem preocupați decât să câștigăm suflete pentru Isus. Deși pare incredibil, ăsta e adevarul.

Am venit să cinstim pe Dumnezeu în fața celor care ne vor asculta și cred că Dumnezeu vrea să ne arate și noua câte ceva. Deja am văzut asta.

Am venit pentru Românii din America. Sper să se apropie cât mai mulți dintre ei de Dumnezeu în urma slujirii pe care o facem. Realitatea este că am venit să le slujim. Este pentru prima dată când vin în State și se poate să fie și ultima dată. Nu știm. Știu doar că e o ocazie pe care Dumnezeu vrea s-o folosească pentru cei pe care îi iubește și îi cheamă spre EL.

Cătălin:   Când am fost la ambasadă, amandoi i-am zis lui Dumnezeu că, dacă are de lucru cu noi aici, o să fie bine cu viza… Noi slujim – pe Dumnezeu și pe oameni… Ăsta e scopul cu care am venit aici. E o vorba: “Când faci lucrul lui Dumnezeu, El face lucrul tău”. Și asta se întâmplă și acum. Ne bucurăm de bucuriile extra… Ăsta e farmecul slujirii… Când nu umbli după lucruri mari, vezi lucruri mari.

V-ați gândit vreodată la posibilitatea de a vă stabili aici în America?

Adi:   Nu, și nu o să fie posibil. Eventual dacă Dumnezeu are alte planuri. Dar eu nu sunt atras decât de ROMÂNIA. Sunt Român și sunt mândru de asta.

Iubesc România.

Cătălin:   M-am gândit scurt… Și mi-a trecut repede. Iubesc prea tare România…

Ce fel de muzică… cântați? Cine vă compune muzica și textele? 

Adi:   Muzică cu teme creștine. O muzică prin care se reflectă stările și relațiile mele cu Dumnezeu și oamenii. O muzică despre realități pe care le trăiesc de ani de zile și în care se regăsesc și cei care o asculta.

Îmi compun singur muzica și textul, dar mai corect spus este că atât muzica cât și textele sunt inspirate cum am mai zis, din viața de zi cu zi și mai ales, din relația pe care o am cu Dumnezeu de paisprezece ani.

Cătălin:   Muzica noastră vine din experiențe și trăiri personale. La Adi mai mult decât la mine. Muzica și textele sunt compuse de noi.

Este muzica o sursă bună de câștig? Se poate trăi bine din muzică?

Adi:   În Romania, nimeni nu poate trăi din muzică, mai ales în Biserică. Cultura și arta în Biserica din Romania sunt aproape zero.

Există o asociere între artă sau cultură, cu firea sau “lumea”, ceea ce este o imaturitate spirituală. Cazul meu este probabil printre puținele.

Nu am făcut muzică să placă cuiva. Am făcut muzică să exprim ce simt. Niciodată nu scot un album, pentru a avea un album. Uneori poate dura și ani de zile să inregistrezi unul.

Doar când sunt inspirat scriu câte un cântec. Când sunt mai multe le pun pe un CD. Am muzica în mine și chiar dacă aș fi singur într-o țară straină și tot aș scrie și aș cânta ceea ce simt și trăiesc.

Dumnezeu e singura sursă de câștig a omului. Dar omul nu vrea să recunoască asta și crede că el a facut sau a realizat ceva. Dumnezeu face tot.

Cătălin:   Probabil că e o sursa bună de câștig pentru cine trăiește din ea, prin ea. Deși, sincer, mă îndoiesc. În România, cel puțin, e greu… În ceea ce ne privește, știu că noi nu trăim din muzică ci prin credință. Pentru cei mai mulți răspunsul ăsta e o prostie… Pentru cine a trait, e ușor de înțeles…

Care este publicul țintă al muzicii voastre?  Este muzica voastra îndreptată mai mult înspre generația tânără, sau îi aveți în vedere și pe cei mai în vârstă?

Adi:   Nu am o țintă, așa cum am scris mai sus. Dovada este că muzica pe care o cânt a avut in ultimii zece ani trecere și la vârstnici și la tineri dar și la copii.

Cătălin:   Muzica noastră e pentru toate categoriile de vârstă… Intrăm, totuși, în contact cu foarte mulți tineri, cu problemele lor, iar asta ne dă un impuls în scrierea cântecelor. Dincolo de asta, învățăm de la copii, tineri, și mai ales bătrâni, așa că le acoperim pe toate pentru toți.

Ce doriți să le transmiteți românilor din America?

Adi:   Adevărul aduce suferință, singurătate uneori, durere și amărăciune. Dar adevarul te face liber. Deci, le doresc să trăiască în Adevăr. Sa nu se mintă și să nu poarte frică de oameni.

Frica de oameni nu vine de la Dumnezeu.

Să îndrăznească să trăiască împlinind Scripturile. Asta înseamnă să fie cinstiți și să pună deasupra oricarei învățături doar Scriptura. Nu să o vorbeasca, ci să o împlinească.

Asta îi va face să traiască Adevarul.

Adevărul este ISUS. 

Cătălin:   Iubește-l pe Dumnezeu cu toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți… E cea mai mare poruncă… Asta rămane…

Ne promiteți încă un interviu la finalul vizitei voastre în SUA?

Adi:   Sigur.

Va dorim o ședere binecuvântată, protecție și călăuzire din partea Domnului peste tot pe unde veți umbla.

Adi:   Așa să fie. Mulțumim.

AP Photo/The Oklahoman, Steve Sisney

 

Adulți și copii sunt încă sub ruinele unor cartiere întregi din Moore, Oklahoma, distruse de tornada de ieri. Numărul victimelor, nu se cunoaște încă. Puteți citi mai multe AICI. Privind imaginea de mai sus mi-au venit două gânduri:

1. Ceea ce lăsăm în urma noastră nu este decât un mare morman de moloz. Tot efortul nostru de acumulare materială duce la halda de gunoi. Această tornadă n-a făcut decât să accelereze fenomenul.

2. Și oamenii aceștia nu erau cu nimic mai răi decât noi…

Come, Holy Spirit! O melodie de Gaither, cântată de Bryan Duncan.
Puteți vizion clipul AICI, sau făcând click pe imaginea de mai sus.