paşi spre lumină

Pentru vizionare, faceți clik pe imagine.

Visul unei coabitări posibile…

Realitatea.net – bancuri politice

Fotografia a fost făcută în anul 1950 și cuprinde membri Bisericii Penticostale Nr. 1 (Betel) din Oradea pe când își avea localul de închinare în cartierul Ioșia.
Pentru că lucrez la o istorie a acestei biserici, apelez la frații din Oradea ca să mă ajute la identificarea credincioșilor din această poză.
Vă mulțumesc mult!

 

Vă invităm să vizionați acest video, făcând click pe imagine. Așteptăm comentariile dumneavoastră.

În România se zgonește că Zgonea va fi ministrul agriculturii.
La noi se zgonește că Obama va fi suspendat.

Nici nu mai ști ce zvonuri să mai crezi!

Zilele acestea fiebinți, cu politicieni în călduri, cu chibiți feroce și demagogi activi, când duelăm în idei cu Europa și încercăm să păcălim lumea, mi-a fost dat să citesc câteva lucruri de necrezut. Nu incredibile, ci greu de crezut.

1. Am ascultat discursul președintelui interimar (unii cred că ar fi mai bine să-i spunem interâmar, dar asta e o altă poveste…). De câteva ori a spus că tot ce s-a petrecut a fost constituțional. Apoi a venit Curtea Constituțională și a decis că nu erau toate constituționale, așa că domnia sa promulgă (îmi place cuvântul acesta aproape zootehnic…) legea conform deciziei Curții așa că totul a fost și este constituțional. Curat constituțional, coane Antonescu. De necrezut!
2. Gafa USL cu demiterea președintelui seamănă cu jocul de șah al unor începători, care sunt incapabili să prevadă ce se poate petrece după două sau trei mutări în față. Când lumea s-a scandalizat de ordonanțele lor (care numai de urgență nu erau) și de votul pripit de suspendare a președintelui, cine credeți că este vinovatul? „Cei care au denigrat țara”. Cei care au vorbit. Cei care au scris pe bloguri. Cei care au denunțat crima au devenit criminali. Pentru reputația țării în Europa și în lume, vinovat este suspendatul că nu a tăcut din gură. De necrezut!
3. Comisia de etică, zice-se că a dat verdictul că Ponta n-a plagiat. Așa erau legile în 2002 când și-a luat el doctoratul. Probabil că era voie să copiezi cuvânt cu cuvânt texte din alți autori și să zici că le-ai scris tu, până la 100 de pagini. El a copiat numai vreo 80, așa că era în limita admisă atunci. Ce vină are bietul om că azi sunt altfel de standarde? Că nu putem pretinde unei mașini din 2002 să aibă performanțe ca una din 2012, zice doctorul. Asta da știință! De necrezut!
4. M-am trezit, amestecându-mă în toată treaba asta, că am tras un câine de urechi. M-au atacat pro plagiatorii și contra suspendatului, au încercat să mă reducă la tăcere suporterii interimarului cu cele mai definitive argumente: „Eu sunt pastor și ar trebui să-mi văd de oile mele. Nu este creștinește să influențez oamenii prin opiniile mele. Ar trebui să mă preocup de lucruri spirituale și nu de cele firești. Nu ar trebui să fac politică…” Lista e tare lungă. La ea s-au adăugat atacuri la caracter, la persoană, la „îmbuibarea mea americană”, la tot ce poate duce intransigența românului incapabil să poarte un dialog și care nu știe altceva decât să distrugă adversarul.
   Eu sunt o ființă spiritiuală și cred că și politica are implicații spirituale. Actual ea ucide mai multe suflete în țară decât alte păcate cunoscute. Am obligația să strig atunci când văd un pericol. Am datoria să avertizez atunci când Satan ruinează suflete. De aceea condamn homosexualii de la Casa Albă, sau miciunile din parlamentul României, furtul de titluri academice și fariseismul politicienilor și ai suporterilor lor. Dacă alții tac, e păcatul lor.

Acesta sunt și acestea sunt părerile mele… Nu înțeleg de ce nu citesc opozanții mei blogurile care cântă în struna lor?

Vă invit azi să vizionați acest video clip și să vă spuneți opiniile.

Îmi cer scuze pentru înjurăturile din text. Secvența este produsul lui HBO și nu e de mirare că folosește un astfel de limbaj. Dincolo de limbaj este totuși adevărul dureros: nu mai suntem ceea ce am fost.

Pentru vizionare, faceți click pe imagine.

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi, fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:
„Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut.
Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic:
„M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul – repede la paharnic:
„Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
„Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:
„Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii, muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate acestea, târgoveţul acela, avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani.
Ia să măresc eu birurile!”

Faceți click pe imagine.

Miza jocului politic între Suspendat, Interimar și Plagiator este liniștea, prestigiul și viitorul României.
În jur stau chibiții, pe banii cărora joacă cartoforii.