
N-am mai scris de tare multă vreme în caietul ăsta. De altfel nici nu aveam cum. N-am mai găsit caietul meu până deunăzi. Dar să vă spui cum s-au petrecut lucrurile.
De cum s-a pus de iarnă, așa pe la sfârșitul lui noiembrie am tăiat și noi porcu, ca tot românu. N-am vrut să-l amânăm pe Crăciun că atunci sunt tare multe de făcut. Veta, draga de ea, a pus caietul meu sub bidonul de untură „ca să nu se ardă stelajul” din cămară. Voia ea să-l ia după ce se sleiește unsoarea, dar biata de ea, care are atâtea pe cap cu copiii ăștia a uitat. L-am găsit eu zilele ecestea când Veta m-a trimis să aduc niște untură să le punem pe pâine copiilor pentru școală. M-am necăjit eu o leacă pentru toată treaba asta, mai ales că mi-am dat seama că Veta nu pune prea mare preț pe screrile mele. Dar asta e!
N-am mai scris și pentru că am cam fost rupt de lumea informațiilor de când lăptopul lui Neluțu s-a betejit. Auzi domnule, și lăptopurile fac gripă. Mi-o zis Neluțu că lăptopul lui s-o virusat. N-am mai auzit așa ceva, dar lumea asta e cu josul în sus cam de-o vreme. Am dus lăptopul la Petrică, băiatul ăl mai mare al lui Vasile Jurcă. Toți îi spun Pigei. Mi-o explicat Neluțu că numele i se trage de la inițialele lui, P și J, care zice-se că în engleză ar suna așa: pi-gei. Nu-mi vine deloc să-i zic Pigei, dar n-am vrut să ne refuze să dea vreo penicilină lăptopului. Când mi l-a dat înapoi, zdravăn și sănătos, mi-a șoptit să mai dau cu ochii să văd pe unde umblă Neluțu în lumea virtuală, că zicea el, i se pare lui că feciorașul meu, căruia i-a încept să-i crească mustața, a cam vizitat niște cucoane nu prea onorabile și cam dezbrăcate. Nici nu mă mir că bietul lăptop o luat ceva microbi de pe acolo. Când l-am luat un pic la întrebări pe Neluțu a cam roșit. Mă tem să nu fi luat și el ceva boțiluș de la muierile alea destrăbălate. Neluțu s-o angajat să nu mai dea pe la cucoanele acelea niciodată și mi-o spus că de azi înainte o să le viziteze numai pe Vichi Pedia și pe Gu Găl. (Am impresia că aici este iar vorba de ceva englezesc – cred că îi spune gud găl). Apăi dacă Neluțu o mai vizitează din când în când pe fata asta de treabă, nu cred să fie prea mare pericol.
Am învățat ceva din toată treaba asta și am spus-o și la biserică, să știe frații. E o lume tare periculoasă, lumea asta virtuală sau cibernetică. Sunt viruși la toate colțurile și capcane la toate intersecțiile. Îți virusează imediat lăptopul că nu-i mai bun de nimica. Dacă n-ai un Pigei pe aproape, poți să-l dai lu’ Veta să-l puie sub bidonul cu unsoare, ca pe caietul meu. Că nu știu, să v-o spui pe aia dreaptă, dacă numai lăptopul s-o virusat nu și Neluțu al meu. Nu de boala lăptopurilor mă tem eu acuma, cât de virusarea lui Neluțu și a copiiilor noștri. Că dacă apucă dragii de ei să umble pe la cucoanele alea deocheate și stricate, virusul ăla numai cu mila Domnului și cu mult post și rugăciune mai iese.