Scăldătoarea – Din Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

scaldatoarea

Aseară veneam pe jos cu Veta de la tramvai spre casă. Joi seara, când avem serviciu la biserică, mergem cu tramvaiul. Benzina e tare scumpă și Veta zice că e sănătos să mai umblăm și pe jos, că o să trăim mai mult și mai sănătoși. Nu știu dacă e adevărat. Mi-a citit Neluțu de pe net că o bătrână din America a trăit 112 ani fără să facă exerciții fizice. Stătea pe scaun și juca table, sau cine mai știe ce jocuri. Dar economia de benzină m-a convins, și joi seara luăm tramvaiul, care are stație cam la un kilometru de blocul nostru. Mergem pe jos și discutăm până la tamvai și de la tramvai până acasă.

Aseară, Veta era cam pornită pe harță. Mi-a zis că ar trebui să mă ocup mai de-aproape de biserica asta și să-i învăț pe frați cum să se roage în public.

–        Ce bine e de frații baptiști! Ei se roagă pe rând și învață să se roage în public. Noi ne rugăm la grămadă și… uite la ce am ajuns! Ai auzit-o pe sora… (era cât pe-aici să-i dau numele), cum s-a rugat?

–        Am auzit, sigur că am auzit. Și ce e rău cu rugăciunea femeii? Am protestat eu.

–        Cum ce e rău? N-ai auzit-o când a cerut Domnului să facă la noi în biserică o scăldătoare?

–        Desigur. S-a gândit la scăldătoarea Betezdei, unde se vindecau oamenii. Nu văd ce găsești rău la o astfel de rugăciune.

Atâta mi-a trebuit! Până acasă abia am putut s-o fac să vorbească mai încet să nu audă lumea. O să creadă că ne certăm. De oprit nici vorbă. Argumentele ei erau zdrobitoare.

În primul rând mi-a demonstrat că nu era teologică rugăciunea ei, și că eu ca pastor ar trebui să notez chestia asta. La Betezda venea din când în când un înger, tulbura apa și cel ce se cobora primul în apă era vindecat. Cum putea femeia aceasta să ceară Domnului un astfel de procedeu de vindecare, când nu găsim nicăieri în Noul Testament ceva similar? Așa lucrează Dumnezeu și Duhul Lui între noi? Prin scăldători?

Nu avui nici un argument în fața atacurilor teologice ale lu’ Veta. Asta ar fi bună la apologetică.

Dar argumentul final al Vetei m-a îngrozit de-abinelea și mi-a deschis ochii să văd lucrurile diferit. Mi-a spus că a invitat o familie din bloc să vină cu noi la adunare și că în seara asta au fost în biserică. Au venit mai târziu și Veta n-a avut cum să-i facă loc femeii lângă ea. În timpul rugăciunii Veta s-a uitat la vecinii noștri, care aveau ochii ca cepele, când sora noastră cerea o scăldătoare la noi la biserică. Ce or fi înțeles oare bieții oameni din rugăciunea aceasta? Voia sora un bazin de înot? Cerea un jakuzii – sau cum îi zice? Voia să facă pocăiții baie la comun? Doamne apără și ferește!

Veta era tare îngrijorată, ce la va spune a doua zi când se vor întâlni. Și avea dreptata draga de Veta, că noi pocăiții avem așa un jargon al nostru, pe care oamenii neinițiați nu-l pot pricepe.

Azi la serviciu, fluierând la aparatul meu de sudură, m-am tot gândit la alte jargoane și idei pe care le vehiculăm fără să ținem cont că, alături de noi sunt oameni necunoscători de Biblie, care vor fi mult mai derutați ca înainte de a vizita bisericile noastre.

Un prieten mi-a spus că împreună cu soția sa au invitat o colegă de serviciu la biserica lor. Înainte de a predica, vorbitorul a anunțat că se vor servi acum „bucate grase și miezoase”. Femeia a cerut să iasă afară, că ea este într-un program de slăbit și că nu servește nimic gras.

Ce să mai zic? Ce vor înțelege bieții oameni când ne începem rugăciunile cu: „Samariteanule milostiv!” În mod precis vor crede că noi avem alte zeități de care ei nu știu nimic.

Cu sau fără scăldătoare, cred că am intrat puțin la apă la capitolul acesta. Nu credeți? Ar trebui întocmit un dicționar de termeni, pe care să-l înmânăm oamenilor când intră în bisericile noastre. Mai bine ar fi să-l știm noi și să nu-l mai folosim în prezența lor. Sau niciodată!

14 gânduri despre “Scăldătoarea – Din Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

  1. Ovidiu Marinca

    Nu ar fi exclus ca Veta sa fi gustat din „fructul veacului”, iar lucrurile care altadata poate o faceau sa lacrimeze, acum le ia in deradere.

    Un caz real: Fata unui frate pastor a invitat o doamna necredincioasa la biserica. In drum spre casa, fata intreaba pe doamna daca i-a placut serviciul divin. „Da!” a raspuns doamna. „Si ce vi-a placut cel mai mult?” Doamna raspunde: „Rugaciunea in comun.” Fata era oarecum nedumerita. Ea se gandea in sinea ei ca tocmai rugaciunea in comun ar fi lucrul „cel mai deranjant” pentru un necredincios. „Si ce anume a-ti sesizat la rugaciunea in comun de v-a placut asa de mult?” intreaba fata pe doamna, la care doamna a raspuns: „Sunt foarte mirata” zicea ea, „ca un numar asa mare de persoane, toti se rugau deodata si fiecare in dreptul lui, si totusi, toti au incheiat rugaciunea in acelasi timp”.

    1. Cred că sora cu scăldătoarea dacă se ruga „în comun” n-ar fi fost auzită de alții. Veta ar fi curioasă ce înțelegeți prin „fructul veacului”? Cred că face parte din același dicționar…

      1. Ovidiu Marinca

        „Fructul veacului” poate fi un lucru oarecare, sau o fapta, sau o atitudine, sau o umbra de necredinta care schimba felul omului de a gandi si de a vedea lucrurile, indepartandu-l pe om de Dumnezeu.

  2. gabifodor

    Din pacate in bisericile noastre sunt prea multe expresii de acest gen, care mai mult decat ca nu ar ttrebi folosite, ar trebui sa fie interzise….
    Cat despre pasajul cu scaldatoarea….nu are nimic a face cu principiile Scripturii, din cate am inteles eu pana acum, chiar mai mult e impotriva lor…. Cum e posibil ca un Dumnezeu care vindeca si aduce lumina, claritate sa tulbure – fie ea si apa din o scaldatoare….. ca sa nu mai vorbim de momentul cand a fost introdus in evanghelia lui Ioan pasajul. Trebuie sa tinem cont de faptul ca nu a fost scris de apostolul Ioan ci introdus cateva secole mai tarziu…

    1. Draga frate Daniel,

      Nu stiu daca ce ai scris este o intamplare adevarata, sau doar o gluma. Dar, daca este sa cantaresc lucrurile drept, un asemenea om intr-adevar spune adevarul. Este un mare pacatos.
      Slava fie adus lui Dumnezeu Tatal, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a avut mila de mine, un pacatos si mai mare decat acest om.
      Domnul Isus sa te binecuvinteze.

      Iosif Baciu

      http://www.biruitorul.ro

  3. NICK

    D,.OANE ITI MULTUMESC CA AI FOST CU MINE SAPTAMINA CARE A TRECUT MI-AI DAT MULTE BINECUVINTARI.DOAMNE ACUM AI MILA SI DE FATARNICUL DE CIUSE [FRATE DIN BISERICA] ASA AU STIUT SA SE ROAGE INAINTASI NOSTRI SI INCA PASTOR IN BISERICA DIN ORASU IN CARE LOCUIESC,SAU RUGACIUNILE NOASTRE SA AJUNGA LA NARILE TALE CA UN MIROS PLACUT.NU MI-AS DORI RUGACIUNI SABLON CA LA FRATI ORTODOXSI DAR MIAS DORI MULT CINEVA DINTRE PASTORI SA AIBA O SERIE DE PREDICI CU ACEST SUBIECT CUM TREBUIE SA NE RUGAM IN BISERICA MAI ALES

  4. Ioane , saptamina trecuta m-am dus si eo in ospeţie la o adunare de-a noastra ,de penticostali la oras, care i spune „orasu ingerilor” si s-a nimerit acolo unu cu invataturile lu (…) si a lu Johnson(asa mi-o zis un frate de acolo)… maica sfinta cind so apucat ala sa urle de la amvon „fire fire fire we want fire ” m-am speriat ca nu stiam ce insamna … unu de linga mine mi-o spus ca ala vrea foc… m-am dus afara sa ma uit dupa un ciubar cu apa …. da fratele de la usa mi-o zis sa ma duc la loc ca nu e vorba de nici un pârjol

    A mai zis feciorul ala ceva intr-un grai strein ( cu toate ca era un ficior de-al nostru din Ardeal ,dupa chip) si iara o inceput sa urle „we want fire ,fire, fire,fire”

    Auzi la el , fratii nostrii o lucrat la adunare ani de zile si acuma ala vroia sa-i de foc….daca eram acasa il trageam jos de la amvon

    Dupa ce s-o incheiat programu m-am dus la propovăduitoru cela ( chipes , tinar cu naframa la gîtlej , cămeşă alba si buleandră neagra ) si l-am intrebat daca e arsonist , da so uitat la mine de parca as fi avut ceva cu el…. o zis ca el e ucenic de-a lui (…) si a lu Johnson si ca el vrea sa aduca un alt fel de foc in adunare

    Fereasca sfintu sa nu le arda adunarea la frati , cu arsonistii astia niciodata nu stii…

    Sper sa nu vina la noi in sat ca eo chem pojarnicii … ca asa am vazut la jocurile alea cu mingea , pojarnicii si doftorii stau la poarta inca dinainte de a incepe jocul…asa ca băgare de samă

  5. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (06.03.2013) | Romania Evanghelica

  6. dave

    Pai asa ar fi normal, nu? Lui Petru i-a spus ca „pina si vorba te da de gol”. Deosebirea de lume se face pina si-n vorbire. Las’ ca se obisnuiesc cei mai noi veniti cu acest limbaj, numai sa ramina statornici. Doar n-om incepe cu citate de prin filme sau basme ca sa fim populari.
    Cit despre povestea asta cu Veta, merge bine ca poveste, si e buna de a aduce vorba. : )

  7. remus dragan

    eu cred ca atunci cand Dumnezeu lucreaza nu are nevoie nisi de scaldatoare nici de alte tipare cerute de noi pt ca are puterea de aface toate lucrurile .pede alta partecand tu sau eu ne rugam unindune in rugaciune cu ceilalti nu o sa avem timp niciodata sa analizam ce se roaga cel de langa noi .demulte ori am discutat cu cate unprieten din afara despre rugaciunea din biserica de la noi am fost surprins sa aud cadaca ceva ia placut a fost timpul derugaciune pt ca a putut sa-si verse nestingherit problemele si necazurile inaintea Domnului si spunea el :am simtit ca toti se roaga pt problemele mele!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s