paşi spre lumină

Este „religia o chestiune de ordin privat”, așa cum auzim azi așa de des? De unde vine o astfel de afirmație, cu care se exclude azi religia din viața publică, și prin care e exilată în viața particulartă a individului?

Istoric, responsabil de această secularizare a vieții publice este liberalismul european. Este european nu pentru că este caracteristic Europei ci pentru că originea lui este vechiul continent. Chemarea pentru „eliberarea de sub tarele morale ale societății” în beneficiul apetitului individual, fie el pecuniar, artistic sau sexual, a dus la acest mod de a vedea religia ca o afacere particulară a individului.

În primele forme acest liberalism propovăduia îndepărtarea religiei din viața economică. Mai târziu filozofia secolului 18 a propus secularizarea întregii vieți politice și culturale. Revoluția franceză a reușit implementarea acestui deziderat încercând abolirea întregii credințe creștine.

Încercarea de abolire a religiei în întregime a mers prea departe pentru unii, astfel că noii liberali au fos gata să-i permită religiei să se desfășoare doar în sanctuarele ei. O astfel de restricționare a religiei doar între zidurile clădirilor bisericești, reducându-i la minim influența și autoritatea în societate, a produs conceptul că viața religioasă este o chestiune particulară, pe care indivizii și-o desfășoară între zidurile bisericii de care aparțin. Orice opinie exprimată de creștinătate în public, cu privire la evenimente de ordin social, economic, politic sau cultural este privită ca un abuz și amestec într-un domeniu care nu-i aparține.

În Statele Unite această despărțire a statului de biserică prevăzută de constituție, avea rolul de a interzice statului de a se amesteca în viața religioasă și de a nu organiza o religie dominantă care să le persecute pe celelalte. Recent însă, această despărțire a statului de biserică este interpretată ca o alungare a bisercii din orice spațiu public, începând cu simbolurile creștine din instituțiile statului și cu interzicerea rostirii de rugăciuni la evenimentele majore ale comunității.

Din nefericire, destul de mulți creștini au adoptat acest mod de gândire, acceptând asediul credinței lor între zidurile confesionale sau ale bisericii lor. Ei sunt aceia care sar imediat cu sfaturile când li se pare o ieșire a cuiva din acest asediu.

Analizată mai profund, afirmația că „religia este o chestiune de ordin privat” este una din marile erezii ale lumii contemporane erodând temeliile ordinii sociale. Omul este parte din societate și credința lui nu poate fi exclusă din societate fără să mutilăm ființa umană și relațiile ei cu semenii. Religia este tot atât o chestiune socială pe cât este o chestiune privată.

La Cotroceni  a bătut la ușă un sătean de-l președintelui interimar. Se cunoșteau din copilărie. S-au jucat pe aceeași uliță.

–          Domn’ președinte! Săru’ mâna! Am venit să vă întreb dacă n-ați putea cumva să-i dați ceva de lucru pe aici, pe la palat, băiatului meu. Are douăzeci de ani și nu-i găsesc de lucru.

–          Desigur, Ioane. Dar ce știe să facă băiatul tău?

Ion s-a uitat mirat de o așa întrebare și a răspuns sincer.

–          Păi nu știe să facă nimica, domn’ președinte!

–          Asta e bine. Trimite-l aici. Nu trebuie să mai pierdem vreme cu instructajul. E instruit gata.

– Victoraș! Știi că de azi începe sezonul de vânătoare la gâște?

Duminica aceasta vă invităm să vizionați acest video-clip cu CONTINENTAL – „N-ar fi un mâine fără Tine.”
Faceți click pe imagine.

Nu, domnilor! Nu fac nici o aluzie. Nici măcar la guvernul lui Ponta.
Nu. Nici la președenția interimarului. Nu aveți dreptate! Mă bănuiți degeaba.
E pur și simplu o căruță care s-a răsturnat în drum… Atât.
Știu că e greu de crezut. Dar aste e…

Nici că se putea un personaj mai potrivit cu politica actuală să fie invitat la București! Lady Gaga întruchipează exact ceea ce le trebuie românilor obosiți și storși de postul greu al Adormirii Maicii Domnului. Să nu mai vorbim de simbolistica  numelui în contextul cotețului de gâște încă la cotrocit prin pontificatul noilor remanieri guvernamentale. Și pentru că nu se știe ce decizie va lua Curtea Constituțională, Lady Gaga va purta niște cornițe de berbec.

Urmărind acest video-clip, care prezintă pelerinajul a mii de credincioși la Mănăstirea Nicula, cu prilejul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului din 15 august anul acesta, m-am tot întrebat dacă nu cumva asistăm la adormirea bisericii creștine de azi.

Nu poți să nu fii impresionat de credința acestor oameni. Nu ne putem îndoi de sinceritatea miilor de credincioși ortodocși și greco-catolici care au parcurs zeci de kilometri pe jos sau chiar în coate și genunchi, ca să sărute icoana Sfintei Maria de la mănăstire. Unii sunt încredințați că vor fi vindecați, că vor avea noroc în viață, că Maria le va proteja copiii sau nepoții.

Nu vreau să discut cât de biblică sau cât de corect teologică este credința acestor oameni. Aș avea multe de spus, dar celor care înaintează în coate și genunchi spre icoana făcătoare de minuni, nu le va folosi la nimic. Ei sunt încredințați că manifestările lor sunt bune și dau rezultate.

Mă gândesc însă la preoții și călugării care întrețin această eroare. Analizați succint, îi poți verdea cum înaintează în coloana pelegrinilor, plictisiți, îmbrăcați în odăjdii scumpe, absenți și distrați. Nu știu dacă ar fost gata să schimbe cu femeile și copiii din coloana celor care înaintau pe coate și genunchi. Ar fi fost un gest de adevărată devoțiune din partea lor.

Sărbătoarea aceasta poate să ne deschidă ochii să vedem că o întreagă țară are nevoie de o trezire spirituală reală. Nu aș avea nimic împotrivă să înaintăm spre Christos în coate și genunchi. Nu am văzut însă nicio procesiune în care credincioșii să se umilească astfel în fața Mântuitorului așa cum o fac în fața mamei Sale.

Pe partea cealaltă, probabil oripilați de fanatismul și erezia unei astfel de închinări, noi protestanții, nu doar că o ignorăm pe Maria, dar ne temem chiar să-i pomenim numele. Probabil că atitudinea noastră față de femeia care L-a născut pe Mântuitorul, poate fi rezumată prin gluma cuiva care a spus că dacă Isus este Mirele Bisericii și Maria este mama Mirelui, atunci Maria este soacra Bisericii.

Aș fi tare curios să știu câți dintre pelegrinii de la Nicula vor fi la concertul lui Lady Gaga?

Pentru vizionare, faceți click pe imaginea de mai sus.

Dacă păstorul păstorește turma și tuma îl turmentează pe cioban… Nu credeți?

Am avut bucuria să fiu părtaș azi la sărbătoarea formării unei noi familii la Detroit. Brian Țârlea, fiul prietenilor noștri, Lia și Nelu, a pășit azi înaintea altarului cu aleasa inimii sale, Alina Tulac, pentru ca să primească binecuvântarea Domnului. Biserica Penticostală din Middle Belt, a fost arhiplină, cum a fost și salonul de recepție pentru cei doi miri. Peste 800 de invitați au celebrat formarea acestei noi familii.
Urăm multă fericire celor doi și felicităm cele două familii pentru evenimentul acesta din viața lor. Dumnezeu, autorul oricărei familii să le fie izvorul bucuriei și fericirii lor!