Pentru vizionare, faceți click pe imagine.

Toată lumea e convinsă că a fost un dezastru. Unul național. Doar 43% din toți absolvenții de licee au trecut examenul de bacalaureat.

Mi-am adus aminte de zilele acelea fierbinți de la Liceul Teoretic din Sebiș, județul Arad. Era vara anului 1969. Din clasa mea de reală am luat cu toții bacalaureatul. N-a căzut nimeni. În același an întreaga clasă a intrat la facultăți. Ce s-a întâmplat de atunci până acum? Multe. Tare multe.

Valorile fundamentale ale lumii nostre s-au schimbat dramatic. Idolii de azi sunt stelele de cinema, sportivii, foto-modelele, politicienii, bogații… Media nu vorbește despre oamenii care fac ceva constructiv, contribuind la binele comun. Încet, încet tineretul țării a aflat că sunt alte căi,  mult mai rapide de „a reuși” în viață, decât să studiezi și să muncești. Trebuie spus că lumea de azi înțelege prin „a reuși”, să ai bani și influență. Modelele de azi au dobândit faima și banii prin fraude și dribling politic. Nu trebuie să ai școală. Poți fi analfabet, agramat… nu contează. Dacă ai nevoie de diplome? Se aranjează. Nu avem noi miniștri plagiatori?

Să ne mai mirăm de mlaștina mediocrității de azi? Nu.
Trebuie să fie vinovat cineva pentru toată treaba asta. Ministerul. Guvernul. Băsescu.

Că n-am luat bacu”… e vinovat babacu!

 

Să știți că-mi doream până nu demult să-mi petrec ultimii ani în țara care m-a născut. Acum am mari îndoieli că-mi voi putea asuma un astfel de risc. Mă tem că nu voi mai găsi nimic din țara mea. Dacă toți o fură… ce va mai rămâne din ea? Prietenii lui Băsescu, prietenii lui Antonescu… Unii fură milioane, alții numai titluri academice și funcții politice. Se pare că nu avem de ales decât între hoții noștri și hoții lor.

Chiar mă gândeam să apelez la românii de pretutindeni să ne alegem un președinte fără „escu”. De la Dej încoace toți erau …escu. Am început să cred că e ceva cu terminația asta. Toți ne-au tăiat ceva… Să le tăiem și noi „escu” de la urmă!

Cineva îmi scria că a lucrat 39 de ani. Nu știu exact câți ani voi avea și eu lucrați. Poate tot la fel. O să am (eventual) o pensie de la securitatea socială (pe care tot eu am plătit-o an de an) din care nu voi putea să-mi plătesc nici măcar chiria casei. Atât. Asta în cazul cel mai bun în care acest sistem nu va colapsa, așa cum se spune de către specialiști. Vom deveni Republica Socialistă America de Nord? Nu știu. Până săptămâna trecută aveam unde emigra… Acum? Numai bunul Dumnezeu mai știe.

Nu pledez pentru niciunul din partidele care se bat acum pentru putere în România. Pledez pentru rațiune, respect pentru lege și decență, pentru bun simț și integritate. Pledez pentru libertatea de a gândi și vorbi, pentru dreptul la viață și la o bătrânețe liniștită, pentru viața copiiilor și nepoților mei, ale căror averi le sunt consumate acum de politicienii corupți.

Mă sperie gândirea socialist-comunistă pe care o văd instalându-se în lume ca fiara apocaliptică rănită de moarte dar care trăiește. Din această cauză scriu ceea ce scriu. Nu sunt pro pentru nici o abrevere de partide sau coaliții. Fug însă cât pot de departe de acele sisteme de gândire din pricina cărora am suferit toată tinerețea mea.

Necazul este că președinții noștri nu înebunesc doar o doamnă bătrână cu modul în care conduc mașina țării. Ne înebunesc pe noi toți.

Ce era să facă, bietul om? A trebuit să accepte să salveze țara… Cu toată umilința. O să fie deci interimar. Președinte, așa cum n-a reușit la ultimele alegeri. Dar acum, dacă tovarășii l-a rugat, cum era să refuze?

Modest cum este el din fire, a pătruns sfios printre aplauze. I-a salutat chinezește… că nu se știe niciodată unde ajung pozele de azi. Parcă zicea „suspendatul” de ceva interese și influențe…

Poza m-a fascinat și pe mine. Cred că Crin ăsta îl plagiază pe Obama când a fost la arabi. Ponta e atât de fericit că nu e singurul plagiator. Sala este extaziată de efectul loviturii cu stângu-n dreptu. Bravo, bravo băieți! Așa îi trebuie lupului de mare, dacă nu v-a luat cu el la un șpriț.

Ponta este că l-au Antonescu pe Băsescu.

Mă tem că după succesul ăsta, Măria-sa Poporul îi v-a suspenda pe unii. Cât mai sus. De o funie…

Plagiatorii

Cine a crezut că poate fi ceva original la acești doi indivizi, e un naiv. Au copiat iar ceea ce au văzut la dascălul lor Iliescu. Copy and paste. Și iar mergem la vot. Dacă sunteți ca mine, ca să votăm împotriva plagiatorilor. Ceea ce au făcut din nou e de râsul lumii. Și în sâmbăta asta râde lumea de noi. Și curcile…

Andre Carson se mândrește că este cel de-al doilea musulman ales în  Congresul american. Recent și-a expus viziunea cu privire la educația din Statele Unite. Ne recomandă călduros modelul școlilor islamice și Coranul ca bază a educației copiiilor noștri. Probabil că după părerea sa, Statele Unite produc prea puțini teroriști.

Puteți citi articolul apărut în WND din Iulie 6, 2012, aici.

De câte voturi este nevoie pentru ca să se legifereze astfel de idei?

Stau pe același țărm de ocean ca acum patru ani. Ft. Lauderdale sărbătorește ziua națională cu focuri de artificii. Plaja este ocupată de dimineașă de mii de americani veniți aici cu un singur scop major: să vadă focurile de artificii.

Când s-a lăsat seara peste mare și luminile orașului au început să se aprindă pe rând, plaja ocupată de mii de oameni s-a animat deodată. Focuri de artificii ale copiiilor și adulților pocneau peste tot, pregătind ca un preludiu spectacolul pregătit de autoritățile orașului. De obicei, o ambarcațiune a marinei militare, echipată din timp cu tot ce trebuie unui astfel de spectacol, ancorează la cca o milă sau două în larg. La ora 9.00 PM au pornit artificiile care au amuțit pentru un timp mulțimea agitată, ca apoi să-i stârnească aplauzele și uralele. Spectacolul care a durat aproape o jumătate de oră s-a încheiat într-un final grandios. Magnific… și nu prea.

Nu știu de ce, probabil că patriotismul meu cunoaște un fel de eroziune, fenomen cunoscut din România lui Ceaușescu. Acolo îmi pierdusem din el prin suprasolicitare și prin permanentă stare de minciună întreținută de un regim care ucidea în noi fiecare nobilul sentiment al iubirii de țară. Instinctul supraviețuirii în lagărul comunist devenise mai important ca patriotismul.

Aici în Statele Unite mi-am recăpătat sentimentul iubirii de țara din care am venit dar și de noua țară care m-a adopat. Acum patru ani, pe același țărm de mare, priveam vibrând spectacolul bucuriei unei sărbători sacre oricărui american. Anul acest frumusețea și grandoarea luminoasă era umbrită de vechiul strigoi al comunismului pe care-l simt cu instinctul unei fiare rănite de săgeata lui. Nu știu dacă e adevărat sau nu, dar am impresia că a fost prea mult roșu pe cerul Americii în parada anului acestuia. Și roșul acesta mi-a lăsat un gust amar…

La mulți ani America! Și să rămâi așa cum te-am cunoscut!

Allah is no Yahweh. We are not worshippingbthe same God. de Alan Horvath

Alah nu este Iehova. Nu ne închinăm aceluiași Dumnezeu.

Pentru vizionare faceți clik pe imagine.

Sinucigașul ce-și detonează vesta de trotil în mijlocul creștinilor sau evreilor pe care-i urăște de moarte, este considerat martir al islamului. Iată o întrebare tulburătoare pentru teroristii jihadului musulman:

„Dacă murind pentru credința ta devii martir, ce sunt atunci aceia pe care i-ai ucis pentru credința ta?”