Obama și-a adus suporterii homosexuali la Casa Albă

Săptămâna trecută, Obama a invitat la casa Albă pe activiștii homosexuali la un dineu prezidențial. Iată cum s-au purtat de civilizat „elita stilului alternativ de viață”. Citiți articolul de pe Philly Post și vedea încotro de duce țara asta și ce fel de lideri avem. Câțiva dintre acești activiști n-au rezistat ispitei de a se poza în fața portretului lui Ronald Reagan cu gestul obscen al unei vieți obscene pe care o duc.

Îmi cer iertare de la cititori pentru reproducerea acestei fotografii, dar nu aveam alt mod de a vă stârni oroarea și repulsia.

Puteți citi articolul și făcând click pe poza de mai sus.

Ai cui fii suntem?

Se spune că după o cină la restaurant, Bill Gates a lăsat chelnerului o bancnotă de $5.
Chelnerul l-a întrebat pe Bill Gate: „Domnule Gates, cum se facă că fiul dumneavoastră mi-a dat zilele trecute un bacșiș de $500, pe când dumneavoastră, care sunteți unul din cei mai bogați oameni din lume, ați lăsat pe masă doar $5?”

Bill a zâmbit și i-a spus: „Fiul meu are ca tată pe cel mai bogat om din lume și își permite. Tatăl meu a fost un tăietor de lemne.”

Dincolo de umorul povestirii, ea comunică adevărul că rădăcinile noastre nu pot fi neglijate și că ne vom purta cu alții după bogăția moștenirii noastre.

Mă gândeam că ar trebuie să lăsăm pe masa altora mult mai mult dacă Dumnezeu este Tatăl nostru. Nu credeți?

Corul de fete al Bisericii Elim din Chicago, la Agape C.C.

Serviciul divin din seara de vineri 22 iunie va fi transmis Live de la ora 7.00 PM ora Arizonei pe Agapearizona.com
Vă invităm să fiți cu noi la acest eveniment special!

Din dosarele Securității

Zilele acestea mi-a căzut în mână cartea: „Recurs la ‚Răcumpărarea memoriei’ penticostale” publicată de Dr. Ioan Ceuță, la Editura ‚Lumina Evangheliei’ din București.

În postarea de față mă abțin să facă referițe la carte, subiectul ei și conținutul ei. O fac actual alții mai documentați, cum af fi pastorul Vasilică Croitor și profesorul Dr. Emanuel Conțac, ale căror bloguri vă invităm să le citiți.

În cartea lui Ioan Ceuță am găsit fotocopia unui document, NOTĂ de analiză din Octombrie 16, 1989, întocmită de colonelul Goran Gheorghe, în care apar o serie de detalii pe care le cunoștea Securitatea comunistă despre cursurile de studii biblice organizate prin Bible Education by Extension (sau BEE, cum le numeam noi). N-a fost o supriză pentru mine să-mi găsesc numele în acest document al Securității. Informația este adevărată dar parțială. Nu doar că am participat la organizarea primelor cursuri BEE între penticostali, dar am condus personal și grupele din Arad, Satu-Mare și Cluj, contribuind apoi la formarea grupelor din Timișoara și Sibiu.

Iată o parte (trascrisă de mine, deoarece o fotocopie ar fi imposibil de citit) din documentul mai sus amintit, pagina 872-873 a cărții lui Ceuță. Public acest fragment în speranța că unii dintre dumneavoastră vă veți aminti de vremurile acelea și veți resimți fiorul acela rece al privirii din umbră, în timp ce veți citi limbajul malefic al istrumentului represiv al statului comunist, ca apoi să fim  mai recunoscători Celui ce ne-a scăpat de el.

„Prin folosirea rețelei informative s-au obținut informații din care rezultă preocupări de organizare în afara caselor de rugăciuni a unor cercuri de studiu biblic cu participarea unor membri penticostali tineri.

În procesul verificării acestor informații, s-a stabilt că adunările clandestine au fost organizate din inițiativa și în prezența unor emisari ai Centrelor Cultice din S.U.A. și Austria, și se desfășurau pe baza cursurilor redactate în exterior și introduse în țară pe căi neoficiale.

În acest context, sub coordonarea Direcției I și cu avizul Direcției a VI-a s-a trecut la documentarea activității dușmănoase desfășurată de CARAMAN CONSTANTIN și principalele sale legături, în vederea destrămării anturajului și neutralizarea acțiunilor lor ostile.

Din cercetările informative, perchezițiile domiciliare și informațiile obținute s-au desprins următoarele concluzii:

  1. Cursurile de studiu biblic în afara caselor de rugăciune au fost inaugurate în anul 1981 la Oradea în prezența unui emisar străin, organizate de inginerul LASCĂU PETRICĂ, membru în conducerea unei biserici penticostale din Oradea, cu participarea a 20 de reprezentanți penticostali din județele Bihor, Cluj, Sibiu și munincipiul București.

Cu acest prilej au fost discutate modalitățile de organizare în clandestinitate a acestor cursuri stabilindu-se pentru început cele două centre de pregătire a instructorilor la Oradea și Cluj.

CARAMAN CONSTANTIN în calitate de instructor pentru zona Capitalei a frecventat timp de 2 ani cursurile de instruire din Cluj organizate lunar (două zile) la diferite adrese.

În București acursurile au fost organizate de CARAMAN CONSTANTIN în anul 1983, formând pentru început o grupă de studiu compusă din 10 tineri penticostali (anexa 1), adunările realizându-se la domiciliile unora dintre aceștia în prezența unor emisari străini a căror identitate nu a fost integral cunoscută.

Manualele pe baza cărora se desfășurau cursurile au fost aduse pe căi neoficiale din occident de emisari ai centralelor cultice din Austria și S.U.A.

Fiecare cursant, după testări periodice avea obligația să-și formeze o altă grupă de studiu compusă din 4-5 membri selecționați din bisericile penticostale ale comunităților.”

Tăticul meu e cel mai…

Nimeni nu-i ca tăticul meu!

Trei băieți se lăudau cu tații lor, mai ales cât de rapizi erau aceștia în mișcările lor.

„Tăticul meu” – a spus primul – „poate șuta mingea de fotbal de la centrul terenului, fuge și o ajunge exact la poarta adversă și marchează gol”.

Al doilea a spus: „Tăticul meu trage cu arcul la mare distanță, fuge și ajunge înaintea săgeții, potrivește ținta ca săgeata să lovească exact în centru”.

„Acestea nu sunt nimica față de viteza tăticului meu! Tăticu’ lucrează pentru guvern, și cu toate că lucrează până la ora 4 după masă, ajunge acasă la 3 și jumătate”.

Din: „Familia între zâmbet și suspin”.

Ce este aceea?

 

 

Se apropie ziua taților. Pentru tați și pentru copiii lor ofer acest video.
Pentru vizionare, faceți click pe imagine.

Dimineața de după… alegeri

În politica românească seamăn cu steagul țării după revoluție. Am o gaură mare. Știu asta și nu mă bag. Nu vreau să comentez rezultatele și nici să plâng de mila celor ce nu au fost aleși. Nu-i fericesc nici pe cei care au avut mai multe voturi decât alții. Nu știu dacă aceste voturi le vor aduce fericirea pe care au visat-o.

Am găsit pe cineva care conjuga tare adevărat verbul „a vota”. Iată cum sună această conjugare contemporană.

Eu votez
Tu câștigi
El(ea) pierde

Noi ne nenorocim
Voi vă îmbogățiți
Ei (ele) intră în șomaj.

Votul liber este expresia democrației în acțiune. Și suntem liberi să ne alegem singuri dictatorii, hoții, mincinoșii… într-un cuvânt: politicienii. Acum că i-am ales urmează să ne trezim din beția campaniilor electorale, din visele utopice, din euforia libertății în acțiune. Ca după beție mulți o să ne ținem de cap… de durere și de rușine de ceea ce am făcut, de amețeala cotidianului în care am plonjat. Vom încerca de acum încolo să vedem la ce persoană vom conjuga verbul cu pricina.

 

Când cade un cal

 

Zilele trecute am văzut un cal ce căzuse pe lunecușul străzii. Mulțime de oameni se adunaseră în jurul animalului căzut și toți ajutau la ridicarea lui. Un lucru frumos este acesta. Când cade un dobitoc toți ajută la ridicarea lui.

Eu însă m-am gândit în mine, ce bine ar fi dacă oamenii ar sări să ajute și pe semenul lor ce cade. Căci și omul cade, în atâtea și atâtea feluri. Cade și trupește și sufletește. E plină lumea de oameni căzuți, dar cine sare în ajutorul lor?

Câți dintre ei s-ar putea ridica dacă s-ar apropia cineva de ei cu cuvântul cel dulce al evangheliei; cu ajutor sufletesc și trupesc. Câți căzuți nu se află în spitale, temnițe, etc. – cine merge să-i ridice? Căți căzuți nu s-ar putea ridica mergând la ei un ajutor sufletesc și trupesc.

Unde suntem, unde am ajuns de la fericitele timpuri apostolice, când creștinii „erau una” și trăiau ca într-o familie, ajutându-se și întărindu-se unii pe alții (Fapt.Ap. 4)? Unde suntem de la cuvintele apost. Pavel; „voi sunteți corpul lui Christos și fiecare în parte mădularele Lui… și dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu El” (1Corinteni 12, 26-27); adecă dacă un membru, dacă un frate de al vostru sufere, ajutați-l și tămăduiți-l căci altcum întreg corpul vostru sufere… Vai, cât ne-am depărtat și aici de evanghelie!

Când cade un om – azi sar zece să-l ajute a cădea mai adânc, și alții douăzeci sar să-l împiedice a se ridica. Când înființezi o Oaste a Domnului anume pentru ridicarea celor căzuți, te râde lumea, te batjocorește, te „critică”, ba încă te face și „sectar”.

Vai ce vremuri cumplite trăim!

 

Din: „600 istorioare religioase” de preot Iosif Trifa