paşi spre lumină

Evanghelistul Luca descrie momentele imediat următoare ultimului Paște pe care Domnul îl serbează cu ucenicii Săi, prilej cu care Domnul instituie Cina cea de taină. După demascarea vânzătorului, Domnul îi pregătește din nou pe ucenici pentru drama arestării și a crucificării Sale. Toți par hotărâți să meargă cu El „în temniță sau chiar la moarte”.

Luca ne relatează imediat după acest episod că între ucenici s-a iscat o ceartă pe vechiul motiv al primatului. Cine va fi mai mare?

Pentru că disputa se naște imediat după ce Isus îi asigură de realitatea iminentă a arestării și a morții Sale, nu putem s-o interpretăm decât că ei se pregăteau pentru perioada „post-Christos”. Dacă El va muri negreșit așa cum i-a asigurat, atunci cine va conduce grupul celor doisprezece? Ce se va petrece cu ei? Cine va lua locul lui Isus la conducerea ucenicilor? Cine va fi cel mai mare?

Răspunsul Domnului și tonul Lui pare să reflecte dezamăgirea și suferința sufletească în fața neputinței acestor bărbați să înțeleagă pe deplin semnificația afirmațiilor Lui și a situației în care se găseau. Cred că Domnul simțea ceea ce poate să simtă un tată bolnav care îi aude pe copiii săi certându-se pentru averea care va rămâne după moartea lui.

În primul rând ucenicii nu credeau în învierea Sa. Nu o aveau în calculele viitorului lor. Voiau să fie pregătiți pentru o lume fără El. Nu se mai îndoiau de moartea Sa. Se pregăteau să fie fără El.

Realitatea era că ei vor rămâne fără El, dar nu în modul în care se gândeau ei în momentele acelea. Mintea lor scurtă în înțelegerea acestor lucruri nu putea să vadă Învierea și Cincizecimea.

Domnul le spune să nu-și exercite conducerea ca neamurile. Cine voia să fie mare trebuia să fie slujitorul tuturor. Numai slijirea putea să-i califice pentru funcțiile la care aspirau.

Cu siguranță, ochii celor mai mulți dintre ucenici se îndreptau spre Petru în eventuala decizie cine va prelua conducerea grupului de ucenici după moartea Domnului. Cred că nici Petru nu se îndoia de primatul lui la alegerile care vor avea loc curând. Oare nu l-a ales Domnul pe el să fie cel dintâi? Nu era oare el cel mai reprezentativ pentru grupul ucenicilor? Nu a spus Isus că „pe această piatră va zidi Biserica Sa?”

Înștiințarea lui Petru despre cererea Satanei ca ucenicii să fie cernuți ca grâul în sită în noaptea aceea, a lovit ca un baros în personalitatea fragilă a candidatului. Nu va cânta cocoșul până se va lepăda de Domnul de trei ori. Va spune că nu-L cunoaște.

Istoria? O cunoaștem.

Doamne, ce scurte sunt momentele noastre de glorie!

Potrivit discursului unei oficialități palestiniene prezentat la televiziune, Moise a fost un musulman care a scos pe „musulmanii dintre copiii lui Israel din Egipt”.

Discursul se referă la cucerirea de către Israel a țării sfinte ca fiid „prima eliberare a Palestinei”.

Un astfel de rapost a for expus doar cu câteva zile ca evreii să înceapă sărbătoarea paștelui, care comemorează exodul populației evreești din scavia egipteană.

Într-un interviu la Televiziunea PA, Omar Ja’ara, lector la Universitatea Al-Najah din Nablus, a făcut următoarele declarații:

„Trebuie să o facem clar întregii lumi că David din Biblia evreească nu are nimic de a face cu David din Coran, Solomon din Biblia evreilor nu are nici o legătură cu Solomon din Coran și nici Saul sau Iosua fiul lui Nun.

Noi avem un mare lider, Saul, (în Coran) care a înfrânt națiunea uriașilor și l-a ucis pe Goliat. Aceasta a fost o mare victorie musulmană. Musulmanii dintre copiii lui Israel au ieșit din Egipt sub conducerea lui Moise și din păcate, mulți cercetători neagă exodul acestui popor oprimat care a fost eliberat de un mare conducător ca Moise musulmanul, credinciosul conducător, marele musulman.”

Ja’ara s-a referit la Saul împăratul evreu ca fiind „liderul acelor muslmani care au eliberat Palestina.”

“Aceasta a fost prima eliberarea palestiniană printr-o luptă armată de a elibera Palestina de sub dominația națiunii uriașilor conduși de Goliat. Aceasta este logica și aceasta este cultura noastră”, a continuat el.

În timp ce Coranul se refră la Moise ca la unul dintre primii profeți islamici, „Copiii lui Israel” nu sunt numiți „palestinieni”, la fel cum Coranul nu se referă la cucerirea Israelului ca la cucerirea „Palestinei”, notează Palestinian Media Watch, care a tradus emisiunea.

Rescrierea istoriei și a istoriei textelor sacre este o rutină în societatea palestiniană de azi.

În 2007, în adrul unui interviu, , Sheik Taysir Tamimi a pretins că Templul evreesc n-a existat niciodată, că Zidul de West (al plângerii) n-a fost nimic altceva decât locul de legat calul pentru Mahomed; Moscheia Al Aqsa a fost construită de îngeri și Avraam, Moise și Isus au fost profeți ai Islamului.

În serviciul divin de închinare al bisericii noastre din sera de Paști a cântat pentru prima dată corul bisericii noastre. Dirijor Mircea Tipei. Puteți urmări serviciile bisericii noastre care sunt postate pe agapearizona.com

 

 

Uimitoarea melodie „You Raise Me Up” ilustrată cu genialele scene ale lui Mell Gibson din „The Passion of Christ”. Vi le oferim pe amândouă (melodia și videoclip-ul) acum în Vinerea Mare. Pentru vizionare, faceți click pe imagine.

Niciunul dintre ucenici nu voia să facă pe gazda. Le-a spălat Isus picioarele. Când Și-a deschis inima în fața lor mărturisind trădarea unuia dintre ei, s-au autoanalizat. Era fiecare un potențial trădător. „Nu cumva sunt eu?” Apoi au decis că vor merge în temniță sau chiar la moarte cu El. Mai ales Petru.

Au privit apoi uimiți frângerea pâinii – trupul Lui care se dădea ca hrană în blidul unei lumi flămânde de Dumnezeu. Au gustat bucata aceea de azimă și au băut din vinul simbol al sângelui Lui. Uimiți. Înspăimântați.

După cina Paștelui au cântat cântările cuvenite și au ieșit în grădina Ghetsimani.

El ca să se roage.
Ei pentru ca să doarmă.

În noapte, în fruntea cohortei venea transfigurat și transpirat Iuda…

O lună însângerată lumina printre norii răzleți.
Măslinii lăsau umbre lungi de cruci peste pământ…

Tony Campolo povestește în una din cărțile sale că dorea să participe la serviciul funeral al unei rude mai îndepărtate. La casa funerală a intrat din greșeală într-o capelă în care, lângă sicriu era o singură femeie în vârstă. Văzând singurătatea femeii într-un moment atât de tragic, Tony a hotărât să rămână alături de ea. A plecat cu bătrânica și la cimitir. A stat oferindu-i brațul de sprijin până la sfâșitul slujbei. Când preotul a plecat, Tony a încerct să se explice. „Nu l-am cunoscut pe soțul dumneavoastră, dar cred că a fost un om bun!”

Femeia l-a strâns puternic de braț. „Știu că nu l-ai cunoscut. Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată. Dar asta nu contează. Nici nu știi cât a însemnat pentru mine ceea ce ai făcut azi!”

Fiecare suntem singuri în suferințele noastre. Ființele cele mai iubite nu ne pot însoți în tenebroasele târâmuri ale durerii. Este o mare mângâiere să le știm aproape.

Prietenii lui Iov pe care îi condamnăm pentru vorbele lor lipsite de sensibilitate și compasiune, au stat totuși șapte zile și șapte nopți alături de Iov, fără să scoată nici măcar un singur cuvânt. Au dovedit prin prezența lor solidaritatea cu Iov în suferințele lui.

În Ghetsimani, Domnul le-a cerut ucenicilor să vegheze cu El. Știa că în agonia acelei rugăciuni era singur cu Tatăl. Avea totuși nevoie de compania lor.

Cât de dureroasă poate fi realitatea sentimentelor celor de lângă noi care sunt de multe ori incapabili de o simplă prezență. Fără cuvinte. Fără acțiuni.

Săptămâna aceasta, Curtea Supremă a Statelor Unite a audiat timp de trei zile, cazul legii pentru grija medicală (Obama Care). Legea dată în exclusivitate de către democrați și semnată de președinte, a fost adusă în curtea supremă sub acuzația că nu este constituțională prin cerința ca fiecare american să cumpere asigurare medicală. Nu știm ce vor decide cei 9 judecători din curtea supremă. Cert este că în cazul în care legea va rămâne așa cum au formulat-o democrații, America nu va mai fi niciodată ceea ce a fost.

Am găsit caricatura de mai sus care spune și despre actul de sinucidere politică a democraților în cazul în care legea va fi anulată de curtea supremă.