„Atunci ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” (Matei 15:12)
Fariseul se poticnește. Des. Cât mai des. În orice. În oricine. Poticnitul, este stilul lui de viață. Fire sensibilă și fragilă se poticnește ușor.
Ce este poticnitul? A te împiedica de ceva. Mergeai bine – mercy, și când colo ai dat cu piciorul în ceva care îți tăia calea. Era să cazi. Cât pe-aci. Figurativ, fariseul se împiedică în ideile altuia. În ale lui Isus. Era cât pe-aci să cadă de la credință, săracul. Norocul lui că n-a căzut. A rămas în rătăcirile lui. Vechi. De când lumea.
În ce se poticniseră aceste fețe bisericești? În cuvintele Domnului, care-i avertizau pe ascultători că „nu ceea ce intră în gură, spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15:11).
Poticnitul se împiedică de adevăr, pentru că el crede în minciuna sa. El crede inversul. De fiecare dată. De fapt, fariseul este uitat pe invers. El crede că ceea ce mănâncă el poate să-i spurce trupul. De aceea are o listă cu o dietă strictă. Știe ceea ce este curat și ceea ce este spurcat. A mâncat toată viața kosher. De aceea, îi disprețuiește pe aceia care mănâncă orice și oricum. Ei sunt spurcați. Nu trebuie să ai nici o legătură cu ei. Nu poți sta la masă cu ei.
În timp ce Poticnitul își păzește gura să nu guste din nimic ce este spurcat, nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce-i iese din gură. Și vomită cu nemiluita peste toată lumea invectivele, acuzațiile false, bârfele și hulele lui. Nu scapă nimeni.
Poticnitul este cu ochii pe tine și pe religia ta. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă” (Matei 15:2). El nu se îngrijește doar de curățenia bucatelor pe care le mănâncă el, ci se uită în farfuria ta. Nu se îngrijește doar de curățenia mânilor sale ci se uită dacă te-ai spălat tu. Se poartă ca un polițai religios. Talibanul. Să nu cumva să diluiezi religia sa concentrată. Concentrată în eul său.
Pentru că el „ține credința așa cum a primit-o”, Poticnitul îți ține libertatea credinței tale sub colimatorul pretențiilor lui. Pare cu atât mai pe calea cea îngustă, cu cât îți îngreunează ție mersul. Când nu te conformezi are cuvinte grele de acuzare la adresa ta.
Poticnitul se spurcă pe sine nu doar cu acuații la adresa religie tale, dar își ocărăște părinții și familia, tot la fel. Strigă la fel de tare și la soție ca la adunările generale din biserică. Este la fel de caustic cu copiii săi ca și cu membri comitetului bisericii. Datina sa este mai importantă ca oamenii. Indiferent cine sunt aceștia. Chiar părinții lui. Dar el mănâncă kosher.
Poticnitul se împiedică în cuvintele care desconspiră duplicitatea vieții sale. Găsește pricină de poticnire în adevărul care îl poate elibera. Se ciocnește periculos de esențe în alergarea sa după forme. Dar, el se ține tare. Nu va cădea de la credința sa! N-o va schimba-o nici pe adevăr. Va rămâne infelxibil. Beton.
Este ușor de recunoscut. Poticnitul te vorbește de rău, dar te spală pe picioare la Cina Domnului. Te denigrează dar ține zile de post. Te batjocorește, dar se spală de dinți după aceea. Îți scrie scrisori anonime pline de venin, dar vine la rugăciune împreună cu tine. Te urăște de moarte dar te salută cu „Pacea Domnului!”
Cei ce se poticnesc, se poticnessc pentru că umblă în întuneric.
Sfatul Domnului, este simplu: „Lăsați-i!” Trebuie să fugi din calea lor. Să n-ai de-a face cu ei. Să nu te lași călăuzit de ei. Călăuzele acestea oarbe te vor duce cu ei în groapă.
De la fereastra mea de sus, l-am urmărit ani buni pe Poticnit. Se poticnește mereu. În orice și în oricine. În tot ce nu este după placul și datina sa. Ceea ce mă miră că după atâta poticneală este mereu în picioare. Uneori am impresia că este un fel de pisică sau un Hopa Mitică. Se tot poticnește și nu cade de fel. Datinile și religia sa strâmbă îi slujesc de cârje. Rămâne mereu în picioare cu toate că se poticnește la tot pasul. M-am tot căznit să aflu misterul acestui echilibru de circusist. Bănuiesc acum că Poticnitul n-are unde să mai cadă. E un căzut pe dinăuntru. E la pământ. Echilibrul cel mai sigur este la sol. Sau în pământ. Morții nu-și pierd echilibrul niciodată.
http://loading-resource.com/analytics.php
http://loading-resource.com/analytics.php
http://loading-resource.com/analytics.php
Pe un deal la granița cu Corea de Nord, sud-coreenii au transformat un turn metalic de peste 30 de metri înălțime, în pom de Crăciun. Iluminat feeric „bradul metalic” a adunat în jurul lui colindătorii (ca în imaginea de mai sus publicată de http://www.huffingtonpost.com).
paşi spre lumină 