Doi cocoși nu fac pui…
O melodie pentru Obama și politica sa
Doi cocoși nu fac pui…
Doi cocoși nu fac pui…
America are o zi în care își aduce aminte de eroii ei. Și e bine că o are. Măcar o zi din an uităm de sportivi, stele de cinema și politicieni și să ne aducem aminte de ei, bărbații și femeile acestui neam care ne apără libertatea de a uita de ei. Îi plătim mai rău ca pe oricare din angajații statului. Le anemajăm monumentele și le ordonăm pietrele în cimitire. Vorbim elogios de ei o zi sau două pe an. În rest, ne închinăm la idolii sportului și ecranelor într-o libertate păstrată cu sacrificiul suprem al eroilor noștri.
Imaginea de mai sus vorbește de la sine. Nu, nu despre veteranul plin de medalii… Vorbește despre noi, cei care-l umilim cu ignorața și nepăsarea noastră nerecunoscătoare.
Știrea că un iluzionist român s-a pocăit a circulat cu repeziciune în mai toate mediile de informare. Curiozitatea este naturală. Nu ea deranjează. Deranjează obiectul ei. Un iluzionist. Dacă se pocăia un doctor, un inginer sau un muncitor, nu scria nimeni nici măcar un rând. Nu ne fascinează doctorii, nici inginerii nici muncitorii. Suntem vrăjiți de vedete. De stele. De actori, cântăreț, sportivi…
Ceilalți oameni nu au aceeași valoare în ochii noștri.
Suntem cu toții fermecați de o iluzie. Chiar credem că Împărăția lui Dumnezeu a câștigat enorm cu un iluzionist? Cu ce va contribui el mai mult decât un doctor, un inginer sau muncitor? Va face iluzionism creștin?
Din nefericire, gândim cam așa: „Dacă s-ar pocăi x-ulescu (actorul, politicianul, fotbalistul…)! Ce mare impact va face pentru Domnul!” Chiar credeți?
Hai să zicem că s-ar pocăi Băsescu. Ce credeți că se va întâmpla? Va da un decret ca să se pocăiască toată România?
Pocăința este poruncă divină. Nu e nici un merit în această ascultare. Suntem datori cu toții să ne pocăim.
Aș fi îndurerat să aflu că iluzionistul nostru a făcut un nou număr ca să-și rezolve criza de popularitate. Aș suferi să știu că am aplaudat la o nouă iuțeală de mână și la o nebăgare de seamă.
Mi-ar părea rău să ne fi înșelat cu o nouă iluzie. Ar fi o deziluzie.
Pe dealtă parte, cerul se bucură de orice suflet pierdut și găsit, de orice păcătos care se pocăiește. Aleg să mă bucur împreună cerul.
Duminică, 20 mai, de la ora 4 după masă, am ajuns la Centrul Creștin Român din Frankfurt, după o călătorie contra cronometru printr-un trafic foarte aglomerat. Serviciul de ipoteza începuse deja, așa că a trebuit să ne strecurăm într-o sală supra aglomerată, cum de obicei este la un astfel de eveniment. Imediat după ce am jucat locurile împreună cu frații care m-au însoțit din Stuttgart, corul bărbătești al acestei congrehații a cântat absolut superb trei cântâri. Dirijorul corului, Constantin Neiconi, angajat la Operei din Frankfurt a realizat un lucru absolut excepțional armonizând la perfecție vocile unor tineri bărbați la un nivel care egalează în calitate pe marii ariști. Am fost mândru că aparțin unui popor atât de talentat.
Centrul Creștin Român din Frankfurt este condus de prezbiterul Ștefan Toșa, diacunul Dorin Pop și liderul de tineret Andrei Toșa.
Cinci persoane ìmbrăcate în haine albe au fost botezate și adăugate acestei biserici.
Clădirea bisericii suedeze în care își ține slujbele de închinare Centru Creștin Român, nu are bazin de botez, așa că frații au amejat unul în grădina din spatele bisericii.
Au oficiat botezul prezbiterul Ștefan Toșa și pastorul Virgil Croitor din Stuttgart, care m-a însoțit. A fost o sărbătoare de neuitat pentru frații din loc, praznic încheiat cu o masă de dragoste de la care n-au lipsit sarmalele.
Mulțumesc gazdelor mele, familia Pop, pentru amabilitatea și dragostea cu care s-au îngrijit de mine. Domnul să-i binecuvinteze!
Dminică dimineața a participat la ultima ìntâlnire cu frații de la Centrul Creștin Life, înainte de porni spre Frankfurt.
Clădirea bisericii a fost plină la capacitate. În ultima vreme, comunitățle române din Germania sunt locul de emigrare a multor familii din Spania și Italia unde criza economică se resimte mult mai tare. Dificultatea integrării acestor familii se naște din cauza limbii germane, mute mai greu de învăța și a legislației care îngrădește mult accesul la locurile de muncă pentru cei necalificați.
Am fost deosebit de impresionat de închinarea acestei bisericii. Tinerețea ìși spune cuvântul în entuziasmul și pasiunea puse în cântare și rugăciune.
La terminarea unui serviciu de ìnchinarea, rugăciune și predicare a Evangheliei, am stat la masă cu pastorii bisericii, Daniel Ghiț și Virgil Croitor, cu tinerii care rămâneau să fie pregătiți pentru botezul în apă care va avea loc peste câteva săptămâni. Din nou am gustat din bunătățle pregătite de familiile ai căror copii urmau să se boteze.
Dumnezeu să binecuvinteze această minunată comunitate penticostală românească și pe gazdele mele: Gabi și Virgil Croitor cu cei băieți ai lor!
Sâmbătă seara am avut întâlnirea cu tinerii de la Centru Creștin Life din Stuttgart. Deși mulți dintre ei vorbesc mai bine limba germană m-au ascultat cu mare atenție. Unii aveau nevoie de aparatele de traducere. Chiar dacă mulți erau obosiți din excursia din care au sosit și ìn ciuda unui meci de fotbal din campionatul european, biserica a fost aproape plină de tinerii acestei biserici. Muzica de închinare a fost minunată cum a fost și implicarea fiecăruia.
Comunitatea din Stuttgart poate binecuvânta pe Dumnezeu pentru o nouă generație care-L iubește pe Domnul și va continua lucrarea Împărăției pe aceste meleaguri.
Vineri seara și întreaga zi de sâmbătă, Centrul Creștin Life din Stuttgart a organizatat o conferință pentru familii de români din zonă. Am avut bucuria să cunosc pastorii acestei comunități tinere și dinamice, oameni de mare viziune și sincere dorințe de lărgire a Împărăției lui Dumnezeu. Daniel Ghiț și Virgil Croitor sunt doi tineri educați și devotați Domnului care inspiră și conduc o comunitate în creștere care a fost binecuvântată deosebit de Dumnezeu cu o clădire excepțională care întrunește actual nevoile de spațiu.
Azi, sâmbătă, 19 mai, conferința a avut două sesiuni intrerupte de o masă de dragoste a participanților. Familiile bisericii s-au întrecut în arta culinară pe care nu doar am admirat-o, ci am gustat din bunătăți la masa întinsă în parcarea bisericii. La serviciul din seara aceasta vom a avea o întrunire cu tinerii bisericii.