paşi spre lumină

Se apropia Crăciunul și mama a început să devină deranjată de copiii care vorbeau numai despre cadourile pe care o să le primească de Crăciun. A decis să le țină o lecție biblică. Le-a spus că un adevărat creștin se gândește cum să dăruiască și să facă bucurie altora, mai ales de Crăciun. Le-a mai spus că este destul de deranjată de faptul că ei vorbesc numai de ceea ce o să primească, când Domnul Isus ne învață că este mai bine să dai decât să primești.

Lecția de teologie a mamei a produs mare îngrijorare celor patru copii. S-au adunat să discute problema și să ia măsurile de rigoare. După consultare au venit cu toții la mama și cu un aer grav, i-au comunicat decizia lor:

„Mami, ne-am gândit mult la cele spuse de tine, că este mai bine să dai decât să primești, mai ales de Crăciun. Nu vrem să te simți lăsată pe dinafară, așa că am decis să te lăsăm și pe tine să ne cumperi ceva cadouri și să nu le așteptăm pe toate de la Moș Crăciun.”

Azi e o zi unică. Nu vom mai trăi o astfel de zi cu această combinație numerică, niciodată în viața noastră. Trei de 12.

M-am trezit de dimineață cu mari așteptări. Am deschis la știri. Într-o zi atât de specială, ar trebui să se întâmple în lume lucruri deosebite. Nu-i așa?

Am cam fost dezamăgit de știri. Nimic special. Aceeași lume cu aceleași probleme. Ca și în ziua de ieri. De fapt, ziua asta atât de specială nu e cu nimic mai deosebită ca zilele care au trecut. Și ziua de ieri a fost o zi, cu care nu mă voi mai întâlni niciodată, în întreaga mea viață. Așa a fost și alaltăieri. Așa au fost toate.

De ce oare suntem atât de fermecați de cifre și de modul în care sunt ele aranjate? Realitatea este că fiecare zi, indiferent ce cifră o reprezintă, este o zi unică din existența noastră efemeră. Azi e o zi unică pentru că „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea”.

Nu cred că trebuie să așteptăm zile cu combinații numerice speciale pentru a ne bucura de viață. Azi este ziua mântuirii. Azi este ziua pe care ar trebui s-o răscumpărăm.

Carpe Diem!

La fereastra inimii bolnave
Norii negri-mi plâng a toamnă
Și un vânt de rece teamă
Îmi geme sec printre răscruci.
Vechi și cronice dureri
De vise ne-mplinite
Atârnă-n cuie ruginite
Pe vechi interioare cruci.

În lumina-nsângerată
A acestui orizont de ceară
Își plânge soarele apusul
Secatul vad de inimă amară.
Miroase a vechi și-a despărțire
Peste negrul stinsului tăciune
Pânza ploilor subțire
Țese voal de-ngropăciune.

Pătrunde apa în sicrie
În cimitirul cu copacii goi
Nici moartea nu-i mai știe
Pe-atâția noi și inutili eroi.
Dar blândul Tău susur
Trecu în farmecul amiezii
Lăsând în noi din veșnicul azur
Speranța albă a zăpezii.

Unul dintre cele mai controversate cuvinte din toate limbile pământului este, fără îndoială, cuvântul păcat. El este mama tuturor cuvintelor rele din limbile lumii. De la minciuna de circumstanță la crima odioasă, toate relele umanității puse în cuvinte sunt fiii și fiicele păcatului. Dacă Satan este „tatăl minciunii”, atunci el este și tatăl celorlalte fărădelegi. Indiscutabil, mama tuturor este păcatul.

Într-o lume a relativismului moral, definiția păcatului este greu de găsit.

O definiție profundă a păcatului, demnă de mintea celui mai ilustru teolog, a dat-o Susanna Wesley. Mamă a nouăsprezece copii, Susanna a definit păcatul pentru fiul ei John, definiție care l-a însoțit toate zilel vieții lui de predicator și fondator al metodismului.

„Fiule, orice lucru care îți slăbește judecata, îți diminuează sensibilitatea conștiinței, îți întunecă sentimentul prezenței lui Dumnezeu sau îți ia plăcerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, dacă ceva sporește autoritatea și puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine păcat, oricât ar fi de bun în sine însuși.”

Puteți viziona reclama la serialul Vremuri apocaliptice și pe Youtube: http://youtu.be/39EdHpa_8cU

Cu ce ne-om alege după alegeri? Cu ce ne-am ales și data trecută. Ne-am ales cu câte un tricou, o pungă cu făină sau un fular. Mai ales fularele sunt tare la modă acum. Le schimbă și politicienii. Destul de des. Știți cum e acum… sunt culori și culori. În plină iarnă economică e bine să alegi culori cât mai calde.

Am văzut pe un bloc un nou decor de Crăciun. „Eu cu cine votez?” se întreba în beculețe colorate un cetățean de la un etaj turmentat de bloc. Era daltonist omul. Nu se pricepea omul la culori. O fi încurcat fularele data trecută… Cine știe?

Am găsit un sfat pentru nedumerirea dânsului. Winston Churchill i-a sfătuit pe astfel de alegători să-și dea votul omului care are intuiție pentru cele ce se vor petrece mâine, săptămâna viitoare, anul viitor și are apoi abilitatea naturală, să dea explicații de ce nu s-a întâmplat așa cum a prezis el. Ăsta e politicianul de azi. Cu el ne vom alege după alegeri…

Corul de tineri de la Biserica Baptistă „Speranța” din Oradea colindând în oraș și la mall.