paşi spre lumină

Vă invit să vizionați acest video clip, în care episcopul E. W. Jackson vorbește deschis despre relațiile partidului democrat cu creștinii de culoare din America. Impresionant prin argument și curaj. God bless you brother!

Moise a fost omul lui Dumnezeu, aflat în voia lui Dumnezeu, în locul ales de Dumnezeu și la timpul decis de Dumnezeu.

Primii 40 de ani din viața sa, Moise a crezut că este cineva: fiul fiicei lui faraon, general egiptean, un posibil urmaș la tron, un potențial eliberator al poporului său…

Următorii 40 de ani Moise a aflat că nu este nimic. Uneori lui Dumnezeu îi trebuie tot atâția ani ca să ne învețe că suntem un nimeni, câți ani ne-au trebuit să învățăm că suntem cineva.
Ultimii 40 de ani, Moise a văzut ce poate face Dumnezeu cu un om care nu este nimic.

Vine toamna ca un potop de frumusețe și bogăție și avem nevoie de ochi care să vadă măreția și măiestria Creatorului. Deschide-ne ochii inimii, ca să Te vedem Doamne al tuturor frumuseților și bogățiilor!

Faceți click pe imagine.

– Prefer să păstoresc o singură oaie mare, decât mai multe oi mici!

În cartea sa: Micul Prinț, Saint-Exupery povestește eliberare sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deși numele eroului este altul, cei mai mulți cred că este vorba de însuși autorul, deoarece și el a fost pilot și a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler.

Luat prizonier, pilotul își aștepta execuția. De regulă, piloții capturați erau împușcați fără nicio judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Căutând înfrigurat prin buzunare a găsit o țigară, pe care cu greu a putut s-o ducă la gură din pricina tremuratului măinilor. Nu avea cu ce să și-o aprindă. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evită să-l privească în față. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu pași șovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinse un chibrit ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu știa de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te apropii de cineva nu poți să nu-i zâmbești. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva ca un arc electric străbătu distanța dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului încarcerat generă instantaneu un zămbet pe fața crispată și pământenie a soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. „Ai copii?” a întrebat el deodată. „Da, domnule!” a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia copiilor săi. Apoi soldatul scoase și el fotografia familiei sale și o arătă prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii săi. Pe fața pilotului se scurgeau șiroaie de lacrimi când îi spuse soldatului că din păcate el nu mai credea să-și mai vadă familia vreodată. A început să plângă și soldatul.

Deodată, fără nici un cuvânt, paznicul scoase cheile și descuie poarta de fier a celulei și-l conduse pe pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate și numai de el cunoscute prin pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul și apoi după ce-i arătă drumul libertății, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraș.

O viață salvată de un zămbet.

 „Domnule am vrea să-L vedem pe Isus!”

(Ioan 12:21)

Am vrea să-L vedem pe Isus:

1. Când este ascuns de praful controverselor dintre noi, creștinii.
2. Când este ascuns de structura doctrinelor teologice.
3. Când este ascuns de prezentări parțiale și distorsionate.
4. Când este ascuns de activitățile creștine.
5. Când este ascuns de personalitatea predicatorilor.
6. Când este ascuns de ritualuri și formalități.
7. Când este ascuns de fariseismul religios contemporan.

Ce ne face deosebiți de alte biserici?

 

1. Constituția Bisericii Agape este Sfânta Scriptură.

2. Conducerea Bisericii Agape este una prezbiteriană, ea fiind condusă de Bordul de Elders.

3. Serviciile ei sunt în fiecare duminică de la 10.00 la 12.00 AM, iar seara de la 6.00 la 8.00 PM.

4. Biserica este structurată pe grupe mici care sunt supravegheate de păstori de sector.

5. Biserica Agape este o biserică bilingvă, limbile vorbite fiind româna și engleza.

6. Duminica seara oferim o predică în limba engleză.

7. Biserica Agape este o prezență vie și activă în spațiul virtual. Toate serviciile noastre sunt transmise live prin internet. Postăm zilnic informații și materiale creștine prin intermediul a 3 conturi de Facebook, un cont de Youtube, un blog al pastorului, website-ul bisericii.

8. Biserica Agape folosește extensiv multi-media în prezentarea Evangheliei.

9. Biserica Agape este un loc în care fiecare își poate găsi locul, ea oferind o gamă bogată de departamente unde se poate sluji Domnului și semenilor noștri.

10 Serviciul de duminica dimineața este precedat de un timp de părtășie când se servesc refreshments.

Faceți click pe imagine.

– Știu că trebuie să fiu păstorul turmei… dar am început să mă simt ca paznicul de la grădina zoologică!

Arthur Stace, un veteran din Primul Război Mondial, locuia pe străzile orașului Sydney din Australia. Sărăcia, jocurile de noroc, beția și o depresie prelungită l-au dus în pragul sinuciderii. Cu golul acela din suflet, pe care nimeni și nimic nu-l putea unple, s-a poticnit într-o seară de pragul unei biserici. A intrat în timpul predicii lui John Ridley. S-a așezat pe o bancă din spate și a ascultat un subiect care l-a captivat de la început. Eternity – eternitatea, veșnicia. „Prietene, ești pe drum spre veșnicie. Dumnezeu te-a creat cu un dor  de locul spre care te îndrepți!” Predicatorul descria destinația oricărui suflet, repetând mereu, la orice frază, cuvântul „eternity”.  Eternitate, eternitate, eternitate. Cuvântul a pătruns adând în sufletul acestui om nenorocit și i-a cerut schimbări radicale. Era în noiembrie 1932.

Cu o viață transformată de Christos, Stace și-a dedicat restul vieții lui pentru a-i ajuta pe alții să-l găsească pe Dumnezeul care i-a schimbat viața. În fiecare zi din următorii 35 de ani, Stace se trezea înainte de răsăritul soarelui, iar după o cană de ceai și citirea câtorva versete din Biblie, înarmat cu o cretă, pornea pe străzile orașului. Până seara scria pe unde găsea un loc potrivit cuvântul care i-a schimbat viața: „eternity”. Mereu și mereu, de mii de ori, scria același cuvânt. Scrisul i s-a format și cuvântul a căpătat o caligrafie specifică, frumoasă, atrăgătoare. Pe marginea uni gard, pe spatele unei bănci din parc, pe bordura unui trotuar… oriunde era un loc vizibil și bun pentru găzduirea cuvântului vieții sale. Cuvântul a apărut pretutindeni, în întregul oraș. Suprinzător, cuvântul n-a supărat pe nimeni. Oamenii păreau mai degrabă încurajați să-l vadă.

Până în 1959 nimeni nu știa cine este cel care decorează orașul cu acest cuvânt. Când l-au descoperit, oamenii au devenit suporterii lui, celebrând mesajul lui despre viața care va să vie. Și azi vei găsi cuvântul „eternity” scris pe zidurile și chiar interioarele clădirilor din Sydney.

Când a murit, la 83 de ani, Stace scrisese de peste jumătate de milion de ori cuvântul care i-a schimbat viața. Pe mormântul lui scrie: „Arthur Molcom Stace – Mr. Eternity”. La treizeci de ani de la moartea lui, țara sa a ales cuvântul care vorbește despre speranța umanității, ca motto al olimpiadei noului mileniu. Eternity.

Citind istoria lui Stace și a misiunii lui, în cartea lui James MacDonald – Vertical Church, mi-am dat seama ce mare eroare facem cu toții în toate eforturile noastre evanghelistice și misionare. Consumăm efort și resurse să fim relevanți cultural, etnic pentru o anumită generație sau grupare. Învățăm limbi străine și studiem culturi, tradiții, obiceiuri, religii și filozofii ale populației căreia vrem să-i predicăm Evanghelia. Nu cred că e rău dacă vrem să fim acceptați și să ne aclimatizăm. Misiunea noastră nu este să fim acceptați, ci Christos să fie acceptat. De ce oare nu pornim de la numitorul nostru comun: dorul de veșnicie, pus de Dumnezeu în fiecare suflet? De ce nu studiem oare mai mult cum să comunicăm cu oamenii care au un gol imens pe dinăuntru? De ce nu învățăm să mergem direct la rana aceea interioară care cere vindecare?

Eternitate. Cuvânt care nu supără nicio religie, nicio cultură, nicio etnie. Eternitate, gândul veșniciei din sufletul nostru. Eternitate, dorul de locul spre care ne îndreptăm.