Domnul a fost bun cu noi și iată că după numai 5 luni de la deschiderea Bisericii Agape Christian Church din Peoria, Arizona suntem gata să transmitem live serviciile divine ale bisericii noastre. Vă invităm să ne vizitați la: agapearizona.com, sau să faceți click pe imaginea de mai sus și să accesați pagina web a bisericii noastre.
Pentru vizionare faceți click pe imagine.
Un scurt video foarte provocator. După ce l-am vizionat cu biserica noastră am auzit câteva comentarii, pe care le consemnez pentru dumneavoastră. Dacă aveți și altele, le așteptăm cu bucurie.
1. Cei răpiți sunt în proporție destul de mare față de cei rămași. Cineva bănuia că biserica nu este românească.
2. Este răpit și pastorul… lucru bun și încurajator. Deci, se poate!
Acum că lăptopul lui Neluțu s-o reparat, am început, așa seara, să mai ascultăm și să citim și noi ce spun alții de prin lumea asta virtuală. Afara e un ger „de îngheață coarnele la cai” cum obișnuia să spună moșu Ioan, bunicul din partea lui taică-meu. Să nu mai spui de zăpadă, că ninge de câteva zile de zici că am ajuns la Polul Nord.
Cred că e bine să-l țin ocupat pe Neluțu așa cu blogurile și internetul, ca să nu se ocupe cu cucoanele acelea de care m-a atenționat Pigei. Așa, toți ai casei stăm în jurul lăptopului și Neluțu ba ne citește, ba ne pune să vedem sau să ascultăm predici și serviciile altor biserici de prin America, dar și de pe la noi acuma, care au transmisii pe viu a serviciilor și au arhive cu programele lor. Doamne câte mai poți auzi și vedea! Ne-am bucurat împreună cu Veta că-i vedem pe copii interesați și ei de credință și de ce face Dumnezeu în bisericilor noastre ale românilor, dar mai ales ne bucurăm să cântăm cu diferiți cântăreți și formații care laudă pe Domnul. Doamne ce bine că avem acum în vremea aceasta libertatea asta să vedem și să ne întărim sufletește!
Aflarăm dintr-o predică de Anul Nou a fratelui Gog, că se zice că peste 50 de milioane de oameni au fost răpiți de extratereștri. Mare lucru nu glumă! Cam de două ori câti oameni sunt în țara noastră. Tare ne-am mai minunat de vestea asta și noaptea aceea m-am tot cugetat învârtindu-mă în așternut. De ce i-or fi răpit oare? Ce s-a ales de bieții oameni? Cred că i-au adus înapoi că n-am auzit să lipsească așa două țări de pe harta lumii? Ar fi fost mare vânzoleală la știri în toată lumea.
Așa spre dimineață, mi-a venit un gând că o fi adevărată răpirea asta. Cred că i-au luat așa pe sus, pe undeva prin cosmos, prin vreo navă de-a lor să le facă ceva modificări. Mă gândesc că au lucrat la creer, că dacă ar fi făcut ceva ajustări la corpurile oamenilor, s-or fi cunoscând mai ușor care sunt acești oameni alterați de extratereștri. Mare lucru, domnule! Și oare ce le-o fi făcut? Nu cred că au fost luați așa numai la plimbare pe cheltuiala extratereștrilor. Au schimbat ei ceva la modul lor de gândire. Au înlocuit ceva lămpi la lăptopurile creereler lor.
M-am tot cuget la chestia asta și a doua zi la serviciu. Când vedeam pe câte unul ciudat, care parcă nu era cu picoarele pe pământ, am și început să-l bănuiesc că e modificat la cap de extratereștri. Bănuielile s-au confirmat din belșug. Cred că asta e. Suntem înconjurați de extratereștri. Ăștia, domnule, ne vor cuceri așa, de pe dinăuntru. Încet, încet iată-i că ne conduc: la întreprindere, în politică… Peste tot! Doamne ferește!
Necazul meu cel mai mare acuma este că mi s-au deschis ochii și încep să bănuiesc pe toată lumea din jur. Să v-o spui pe aia dreaptă, spaima mea cea mai mare este că și la biserică mi-am dat seama că avem din modificații aceștia. Pe unii i-au uitat pe invers. Cred că s-au grăbit cu operațiile. 50 de milioane este o mulțimea uriașă. Cred că bieții extratereștri n-au apucat să facă toate treburile cum trebuie și pe unii i-au închis la loc fără să finalizeze bine proiectul. Cu ăștia nu te poți înțelege nici în ruptul capului. Orice zici sau faci ei sunt împotriva. Prin definiție. Gică Contra ăsta precis este modificat de extratereștri.
Nu știu de ce mi-am impuiat eu capul cu vestea asta proastă, că acum suspectez pe toată lumea? Mă bucur că Veta nu dă semne se răpire din asta. E o femeie bună, cu picioarele pe pământ și nu umblă după năluci. Am unele suspiciuni cu pririle la fetele astea mai mari, dar cred că totuși lucrurile sunt în regulă. S-ar putea ca năbădăile lor să le vină de la anii adolescenței și de la influența de la colege… Dar cine mai știe azi?
L-am întâlnit pe fratele Gheorghe. Știți, pastorul de la baptiști. Locuim pe aceeași scară și ne nimerim să mergem împreună dimineața până la stația de tramvai. L-am întrebat dacă a auzit de extratereștrii ăia care au răpit peste 50 de milioane de oameni. Nu știa bietul om nimic. Se pare că nu era așa de informat ca mine. „Dar, la dumneavoastră, nu se obișnuiește așa ca pastorii să țină așa câte o perspectivă profetică de Anul Nou?” – l-am întrebat eu curios. Mi-a spus că la ei nu se obișnuiește așa ceva, că ei doar fac câteva zile de rugăciune la început de an, ca Domnul să-i călăuzească și să-i păzească în anul care vine.
După ce am luat-o cu tramvaiul invers ca fratele Gheorghe, m-am gândit că bine fac frații baptiști că se roagă și nu împuie capul oamenilor cu vești năstrușnice care te strică de cap și începi să vezi extratereștri la tot pasul. Ca mine, de exemplu. În seara asta am să cer lui Neluțu să închidă lăptopul și să ne punem cu toții pe rugăciune. Poate ne răpește Domnul gândurile deșarte care au pătruns în familia noastră. Dar dacă sunt de la extratereștri?
Spaima lumii contemporane de sfârșitul ei, poate fi explicată în multe feluri. Poate că printre motivele cele mai evidente care generează și întrețin această fobie se pot enumera: situația înarmărilor nucleare ale multor națiuni, criza economică de azi, climatul politic și obsesia Hollywood-ului cu tematici escatologice transpuse în filme. Mijloacele de comunicare tot mai la îndemână și proliferarea internetului și telefoniei mobile facilitează răspândirea acestui subiect. Să nu mai vorbim de profeții sfârșitului care exploatează ultimele descoperiri ale științei și descoperirile arheologice ale vechilor civilizații.
Cartea Apocalipsei a devenit sursă de inspirație nu doar pentru teologi ci mai ales pentru regizorii filmelor de senzații tari. Nu e de mirare că unul din subiectele la modă este sfârșitul lumii. Frecvența cu care subiectul se impune pe micile ecrane este accelerată de catastrofele naturale tot mai frecvente și mai mari din ultimii ani. Evident, lumea trăiește cu spaima sfârșitului în oase, ea fiind întreținută constant de cei care beneficiază financiar de ea.
Un alt motiv pentru care cred eu că lumea se teme de sfârșitul ei, este că acest sfârșit este mai aproape ca oricând. Domnul Isus a vorbit de această groază a sfârșitului, din pricina căreia, oamenii își vor da duhul.
Evenimentele sfârșitului civilizației umane au fost comparate de Domnul Isus Christos, cu durerile nașterii. Pe măsură ce se apropie marele eveniment, pulsațiile durerilor vor fi tot mai dese și mai ample. Ele duc la un singur deznodământ. Nu mai pot fi oprite. Nu este cale de întoarcere.
Dacă lumea contemporană se concetrează asupra acestor dureri generatoare de spaime, creștinul adevărat așteaptă nașterea unei lumi noi. Îndemnul Domnului este să ne ridicăm capetele în sus și să-L așteptăm pe Domnul care va veni cu izbăvirea noastră. Maranata! Vino Doamne Isuse!
Pentru vizionare faceți click pe imagine.
Cred că unii se mută așa, de la o biserică la alta, ca să lipsească din mai multe biserici deodată. Alții, cred că o fac din aceeași rațiune din care un bolnav de moarte s-a făcut membru de partid, „ca să moară unul de-al lor decât de-ai noștri”. La noi nu venea, dar se mută la o altă biserică pentru ca să nu meargă acum acolo. Că e mai bine să aibă ei un membru inactiv decât noi!
Societatea de azi trăiește într-n continuu război între două moduri de a vedea lumea și viața. Conflictele de nerezolvat dintre lumea creștină și umanismul ateist contemporan le urmărim zilnic pe ecranele televizoarelor în disputele politice sau filozofice dintre exponenții acestor moduri diametral opuse de a vedea lumea și viața în general. Taberele sunt bine delimitate în conservatori și liberali, în credincioși și atei. Lumea aflată în acest front, pe care se trage din toate părțile, se împarte și ea în sacru și profan. Lucrurile din această lume aflată în război se împart și ele între cele două tabere. La fel ideile și emoțiile, manifestările artistice și chiar atitudinile noastre. Spunem uneori cu prea grăbită dezimvoltură că un anumit lucru este firesc sau lumesc, cum și spunem la fel de superficial că altele sunt duhovnicești sau sacre. Oare chiar așa de clare să fie granițele?
M-am gândit la lucrul acesta după ce un comentator al blogului meu eticheta îngrijorările mele pentru anul acesta, drept firești și nespirituale. Din 7 găsise că doar una avea în ea ceva spiritualitate, pe când șase erau cu totul profane. Pentru că analizez atent criticile care mi se aduc încercând să învăț și să mă corectez în erorile pe care le fac, am fost aproape de acord cu criticul meu. Crizele economice, pericolul de război, răzmelițele și revoluțiile nu prea par ele duhovnicești. Cu ușurință le punem în categoria profanului – a lucrurlilor din afara bisericii și credinței creștine. Toate bune și aproape că eram gata să recunosc public justețea criticii, până ce am citit din nou cuvintele Domnului Isus care vorbește despre nevoia imperioasă de a deosebi semnele vremurilor, care vorbesc despre venirea Sa din nou. Cutremure de pământ, ciumi, foamete, războaie și vești de războaie, revoluții, lepădare de credință, persecuții, înmulțirea fărădelegii în lume, vestirea Evangheliei ca mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Am recitit cu atenție cuvintele Mântuitorului, care nu erau îngrijorările unui om limitat, ci omnisciență dumnezeiască. Mi-am dat seama că El nu despărțea aceste evenimente-semne ale sfârșitului, în semne sacre și profane. Dacă L-am judeca după criteriul criticului meu, puține din semnele vestite de El ar fi sacre. Majoritatea sunt „lisite de spirtualitate”. Găsește cineva ceva spiritual la cutremurele de pământ, la foamete, ciumă, războaie, revoluții? Sau poate că au totuși scopuri mult mai înalte decât acelea pe care le vedem noi prin ochelarii de cal ai războiului ideologic de azi? Poate că totuși, lumea aceasta, așa cum este ea, rea și păcătoasă, nu este lăsată de capul ei. Dar dacă ea este totuși lumea pe care o conduce Dumnezeu? Ce facem atunci cu clasificările și judecățile noastre? Pentru Luther și diavolul era „diavolul lui Dumnezeu”. Nu poate fi și lumea pe care a creat-o El?
M-am mai liniștit când mi-am dat seama că îngrijorările mele, cele șapte, nu erau cu nimic mai nespirituale decât semnele Domnului. Am realizat apoi că până și criticile nefondate ajută la ceva. Te pun la meditație și la cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu, singura autoritate din partea căreia, orice critică este corect formulată și de folos să ne îndrepte, ca să fim folositori în orice lucrare bună.
Vă invit să urmăriți această secvență din filmul „Doubt”. Un preot descrie în predica sa, ce este bârfa, sau vorbirea de rău, printr-o ilustrație cu o putere de convingere deosebită.
Fiecare din noi suntem și victimele și vinovații acestui păcat îngrozitor. Să învățăm până nu e prea târziu!
Pentru vizionare faceți click pe imagine.
paşi spre lumină 