Comunicat din partea lui Cristian Bărbosu

COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

ANUNTUL & MOTIVATIA

Acum cateva zile mi-am dat demisia din functia de pastor al bisericii Metanoia Arad si m-am retras ca membru al bisericii. Totodata, m-am retras si din Uniunea Baptista din Romania. Am facut-o pentru a nu angaja biserica locala intr-un conflict care i-ar fi produs multe rani; am facut-o in baza convingerii mele biblice ca in biserica lui Hristos, avem o alta misiune cu mult mai nobila decat aceia de a lupta cu fratii nostri cand e vorba de diferente in convingeri si pareri, si mai ales sa apelam la metode neprincipiale sau nebiblice pentru a ne atinge scopul. Eu cred ca avem un singur Adversar si acela este Satan, nu fratii nostri, iar metodele folosite in conflictele dintre noi trebuie sa fie cele scripturale. Cand am vazut si am simtit ca se trece de aceasta limita, am ales sa ma retrag si impreuna cu mine s-a retras si fratele pastor Raul Todinca si intreg comitetul cu exceptia unei singure persoane.

CAUZELE

Cauza principala a retragerii mele din biserica a fost determinata de subiectul si motivul conducerii bisericii. Subiectul – fiindca pe aceasta tema am avut multe multe dezbateri cu fratii din vechea conducere a bisericii, discutii care s-au rezumat la diferente de convingeri: eu si o parte a comitetului considerand ca argumentele biblice cele mai solide sustin conducerea prin presbiteri, pe cand un alt grup din conducerea bisericii sustineau congregationalismul ca model de conducere. Evident o incompatibilitate si totodata o alegere pe care biserica trebuia sa o faca. Motivul – dorinta unora din conducerea bisericii de a-si implementa propria viziune, din pacate prin anumite metode discutabile dpdv biblic si moral.

ISTORIA

Aceste diferente am dorit sa le solutionam in mod legal si principial in cadrul bisericii. Am croit astfel un model de conducere prin presbiteri care era compatibil cu Statutul UBR, o noua directie, cu o noua echipa. Le-am supus toate votului bisericii, in 3 Adunari Generale consecutive, in care fratii au avut libertatea de a-si exprima convingerile si contra-argumentele, si de fiecare data biserica a sustinut viziunea si a votat pozitiv. In schimb grupul de lideri care nu au fost de acord cu aceasta directie si-a dat demisia si a inceput sa actioneze in opozitie influentand timp de cateva luni de zile grupurile lor mici producand dezbinare. Au ajuns sa mearga din casa in casa si sa convoace o alta AG in care au revocat hotararile celorlalte 3 AG schimband modelul si conducerea bisericii. Din pacate acest ultim demers l-au facut printr-o campanie masiva de discreditare morala si spirituala a persoanei si lucrarii mele folosind minciuni, distorsionari si manipulari de adevar, fara a ma fi contactat sau confruntat personal (Mat 18), ci acuzandu-ma public in AG din 9 februarie 2013. Aceste proceduri au determinat retragerea mea si a comitetului.

LEGATURA CU HARVEST

Acuzele lor au atins si parteneriatul bisericii noastre cu Harvest Bible Chapel pe care l-au revocat in urma unor discredintari masive la adresa pastorului James MacDonald preluate de pe pagini web calomniatoare la adresa lui. Aici ma simt obligat sa specific cateva lucruri. Precizez ca unele dintre ele au fost create si sustinute specific pentru a-l discredita pe fr. James si a distruge lucrarea bisericii Harvest, un concept care nu este nou avand in vedere aceleasi tactici si experiente prin care si Bill Hybels, Rick Warren, Billy Graham si chiar John MacArthur au trecut cu cativa ani in urma. Un asemenea grup format din fosti presbiteri si membri care fie au fost indepartati din biserica Harvest, fie au avut probleme cu acea biserica, s-au coalizat si au inceput sa sustina demersurile acestui website improscand cu minciuni, exagerari si distorsionari de adevar lucrarea fr James si persoana lui. Mentionez ca pentru fiecare acuzatie scrisa pe acel website sau adusa de catre membrii bisericii noastre, am cercetat si intrebat in mod personal, direct si specific pe presbiterii de la Harvest si chiar si pe fr James, confruntandu-i cu aceste lucruri potrivit lui Mat 18. In urma dovezilor culese de mine, am ajuns la concluzia ca este un complot foarte bine regizat in a distorsiona adevarul si a distruge aceasta lucrare.

Doresc sa precizez insa, ca Harvest, la fel ca orice alta instituie umana nu este perfecta. Desi sunt parte din Harvest Bible Fellowship, am diferente fata de ei si nu sunt de acord cu anumite alegeri pe care fr James le-a facut. Cu toate acestea, am incredere in ei si in chemarea lui Dumnezeu clar evidentiata prin lucrarea lor. Nu am facut-o pentru banii lor fiindca nu sunt angajatul lor si nici nu sunt subordonat lor, ci am acelasi statut ca oricare alt plantator de biserici din Harvest Bible Fellowship. Sunt salariatul bisericii din Romania si daca am primit fonduri din partea bisericii Harvest acestea au fost limitate si special destinate lucrarii, evidentiate intr-un sistem clar de dare de socoteala. Dintotdeauna am avut o colaborare sanatoasa cu ei, si am apreciat pretul pe care il platesc pentru a chema bisericile evanghelice americane la o orientare verticala, inspre Dumnezeu, si nu inspre metodele si spiritul acestei lumi. De aceea am ales sa-i apar, asa cum as fi ales sa apar pe orice pastor din Romania daca as fi stiut ca este acuzat pe nedrept. Precizez deasemenea ca acuzatorii lor, fie din America, fie din Romania, nu i-au contactat, nu i-au confruntat potrivit lui Mat 18, desi cei de la Harvest au incercat sa faca pasi inspre unii dintre ei, fiind insa respinsi – ceea ce imi spune multe. Multele acuzatiile aduse in cadrul bisericii noastre au fost culese de pe paginile web ale impotrivitorilor lor ceea ce nu este corect – e ca si cum ai vrea sa obtii informatii despre poporul evreu intrebandu-l pe Haman.

Ma bucur insa ca institutii importante precum Moody Bible Institute au cercetat situatia si au inteles complotul pus la cale si au ales sa sustina in continuare lucrarea fr pastor James si a bisericii Harvest. Saptamanile trecute fr James a predicat de la acelasi amvon la una dintre cele mai prestigioase conferinte din SUA (Founders Week), alaturi de predicatori cu o reputatie deosebita precum Lutzer, MacArthur, David Plat, Tony Evans, care nu ar fi acceptat sa fie pusi in aceasta postura daca ar fi avut banuieli cu privire la fr James. Mentionez deasemenea ca nici una din cele cateva sute de statii de radio nu l-au suspendat pe fr James si nici un membru din stafful bisericii Harvest (aproape 400) si nici o biserica din cele aproape 100, nu s-au retras din octombrie incoace, in urma acestor atacuri abundente. Oare de ce? Fiindca cei care verifica sursele, stiiu clar cine sunt cei care ataca si care sunt motivele lor.

Acelasi scenariu, la o scara mai mica mi s-a intamplat si mie. De aceea am hotarat sa ma retrag. Nu am facut-o din lasitate sau culpabilitate, ci pur simplu nu am vrut sa ma angajez in acest stil de lupta pe care il dezaprob, si i-am lasat pe fratii mei sa isi implementeze propria viziune, nedorind sa fiu un obstacol in calea lor.

VERIFICAREA ADEVARULUI

Daca am un indemn serios pentru cei care veti citi acest comunicat, este acesta: verificati informatiile calomniatoare care se scriu despre pastori sau biserici, chiar daca cei care la propaga sustin ca au surse credibile. De aceea, cei care aveti neclaritati, intrebari sau framantari, ma puteti contacta personal si in spiritul lui Mat 18 voi incerca sa va raspund. Nu uitati ca in Prov 18:17 Scriptura ne arata cum sa abordam acest gen de situatii, ascultand ambele parti si abia mai apoi tragand concluziile. Va multumesc celor care deja ati facut-o si n-ati ezitat sa ma contactati personal. Neverificarea informatiilor poate pune pe cineva in postura de a promova sau accepta minciunile sau distorsionarile transmise si de a se face, astfel, partas pacatelor altora.

Pe de alta parte, asa cum hermeneutica biblica ne invata, autorul textului si intentia lui sunt cruciale in interpretarea unui mesaj. Va rog sa nu neglijati sursele originale ale informatiilor transmise, fiindca veti vedea ca aveti de-a face cu oameni care si-au facut ca tinta in viata, defaimarea lucratorilor si a bisericilor. Autorul blogului „ioan8.wordpress.com” este unul dintre ei. Pe acest blog m-a atacat inca de anul trecut, datorita atitudinii mele impotriva legalismului si datorita implicarii si colaborarii mele cu unele lucrari pe care dansul le respinge precum BIG Impact sau GLS, si a opiniei fata de unii lucratori precum Bill Hybels, Rick Warren sau Billy Graham – pe care ii considera de-a dreptul eretici. Acum, in situatia de fata, o face din nou, primind munitie proaspata de la unii dintre membrii impotrivitori din Metanoia care au inceput sa ma acuze folosind aceleasi tactici ca si el. Nu ma mir de abordarea asta, fiindca in primavara anului trecut, cand am fost atacat pe acest blog, desi am incercat, in spiritul lui Mat 18, sa-i indemn la dialog si la clarificarea tuturor aspectelor in discutie, autorul mi-a transmis ca nu considera ca pasajul acesta (Matei 18) mi se potriveste, fiindca el este adresat credinciosilor, pe cand eu sunt atat de cazut incat nu ma mai considera „frate” (adica credincios). No comment.

IN LOC DE EPILOG

Dragi mei, fiecare dintre dumneavoastra aveti dreptul sa alegeti ce credeti in aceasta situatie. Eu nu o sa ma lupt sa va conving ca am dreptate, sau sa intru in luptele celor care-mi sunt adversari acum. Principiile biblice nu-mi permit, fiindca stiu ca adevarul si timpul merg mana in mana si Dumnezeu va scoate la iveala la timpul Lui, adevarul. Il las pe El sa ma apere. Eu am constiinta impacata si nu am nici o indoiala legata de chemarea mea sau atitudinea mea inaintea Lui. Platesc un pret, indur multe, sunt ranit din greu si eu si familia mea, am pierdut o lucrare in care am investit atatia ani prin atatea lupte, dar am credinta ca Domnul va continua ceea ce a inceput, de aceea merg inainte. La momentul potrivit veti auzi in ce fel ma va calauzi Domnul si ce am sa fac.

Ceea ce este sigur pentru acum, este ca voi continua lucrarea in Romania – desi sincer, am fost ispitit sa plec si sa las totul dupa atatia ani de impotriviri – dar simt ca Domnul are inca planuri cu mine si lucrarea Lui de dragul generatiei contemporane din tara noastra.  Cred ca legalismul trebuie indepartat din bisericile si din sufletele noastre si ma bucur sa vad ca tot mai multi pastori inteleg lucrul acesta. Eu sunt convins ca Biblia sustine unitatea in diversitate si nu uniformitatea prin conformism. Cred deasemenea ca anumite garduri dintre baptisti si penticostali trebuie sa se darame, fiindca Duhul Sfant nu sta in extreme sau in colivie. Darurile si manifestarile Duhului Sfant exista, lupta spirituala e reala si n-o putem ignora. Consider ca modelul congregationalist este deficitar atat dpdv biblic cat si pragmatic, desi in unele bisericii episcopalianismul domina sub eticheta congregationalismului – dar cred ca reminescentele autoritarianismului din epoca trecuta cat si reactiile la traumele produse atunci, trebuie vindecate si conducerea bisericii re-evaluata prin prisma biblica. Sabloanele croite in traditionalism, care emancipeaza forma in detrimentul functiei trebuie schimbate. Mandatul nostru este de a iesi in lume si a o castiga pentru Hristos, nu de a ne inchide in enclavele noastre evanghelice, ingustand noi Calea si dand mai multa importanta Mishnelor noastre denominationale si nu textului biblic. Pretul pe care il platesc astazi, se datoreaza si acestor lucruri in care cred din toata inima. Dumnezeu sa dea intelepciune liderilor nostri evanghelici in aceasta perioada de criza si curaj pastorilor si lucratorilor care incearca sa gaseasca solutii biblice si relevante platind un pret pentru aceasta.

Cat despre mine, voi merge inainte incercand sa nu fiu o pricina de poticnire nimanui si de aceea am hotarat sa ma retrag si din Uniunea Baptista. Ii iubesc pe fratii mei, am avut o colaborare frumoasa cu multi dintre ei, imi pare rau ca a trebuit sa ajung sa iau aceasta hotarare, dar trebuie sa fiu sincer si sa va marturisesc ca am avut si multe presiuni din partea unora. De aceea, in dorinta mea de a-mi continua cu integritate lucrarea concentrandu-mi energia inspre a cladi si nu a ma apara mereu sau negocia compromisuri la nivel de convingeri si principii, am ales acest cadru neutru, iesit de sub vreo umbrela denominationala. De ani de zile anumiti pastori cu influenta atat in conducerea Uniunii cat si a Comunitatii de Arad au incercat sa-mi discrediteze lucrarea sau sa o boicoteze. Chemarea mea nu este sa ma lupt cu ei ci cu dusmanii Evangheliei. Am apreciat insa colaborarea deosebita pe care am avut-o cu multi pastori baptisti si penticostali si tin sa le multumesc sperand ca vom continua sa luptam impreuna pentru largirea Imparatiei Sale. Recunosc ca sunt imperfect, ca am facut greseli si ca mi-am asumat riscuri in dorinta sincera de a ajuta, partial, cat de putin, lucrarea din Romania, dar chiar daca astazi sunt ranit, nu voi ceda fiindca nu am nici o indoiala vis-a-vis de chemarea Lui pentru viata mea si de ceea ce ar mai putea face el cu mine, asa zdrobit cum sunt, si de acum inainte. De aceea raman deschis colaborarii cu orice pastor, lucrator sau biserica care inca mai au incredere in ce fac. Deasemenea respect cugetul celor care la acest moment nu mai au libertatea de a colabora cu mine din pricina celor intamplate.

Dumnezeu este judecatorul meu si El la vremea Lui va judeca. Eu ii binecuvantez pe fratii mei care au ramas in Metanoia si le doresc propasire in lucrare, la fel cum ii binecuvantez pe fratii din Uniunea Baptista multumindu-i Lui pentru ani frumosi de colaborare, iar pe cei care imi vor raul, fie intentionat sau involuntar, ii las pe mana Domnului, rugandu-l sa se indure de ei, sa le lumineze mintea si sa le calauzeasca inima spre lucruri care sunt de zidit nu de daramant, facandu-i pescari si nu vanatori de oameni.

Daca prin viata sau lucrarea mea am produs probleme sau am ranit pe cineva, imi cer iertare. Daca prin cele scrise am fost neclar sau nu am raspuns framantarilor unora dintre voi, sunt dispus sa discut cu orisicine ma va contacta, in spiritul biblic si in limita moralitatii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti, fie prieteni, fie dusmani, si El sa ne invete sa ducem lupta cea buna, alegandu-ne cu intelepciune bataliile!

Cristian Barbosu

Arad, 17 februarie, 2013

Nevrednicia

nevrednicia

Este tot mai evident că șansa unui dialog onest în legătură cu o serie de probleme morale, sociale și teologice ale zilelor noastre este cu atât mai firavă cu cât nu putem desprinde ideile de adepții lor. În virtutea acestui defect atacăm oamenii și nu ideile lor care nu ne convin. Mi-a fost dat să citesc scrisoarea cuiva care vorbea nonșalant de „pastorii eretici” – și urma o listă de nume celebre ale creștinismului de azi.

Doresc să vă ofer aici un citat din cartea lui Oswald Chambers: Cu Dumnezeu spre necunoscut. Cred că dacă am avea un autentic sentiment de nevrednicie nu ne-am hazarda pe un teren așa de periculos. Fiecare dintre noi suntem potențial capabili de cele mai groaznice mârșăvii care au fost săvârșite vreodată în istoria umanității. Dacă nu le-am comis este pentru că n-am avut ocazia și că Dumnezeu a fost bun cu noi. Dacă nu ne dăm seama de acest adevăr înseamnă că trăim într-un „paradis al nebunilor”, cum obișnuia să spună același autor. Dar, iată citatul cu pricina:

„Sentimentul nevredniciei personale este în mod frecvent reacția îngâmfării nemăsurate; nevrednicia veritabilă nu are niciun interes conștient față de sine. O natură cu adevărat nevrednică posedă întotdeauna suficientă noblețe pentru a înfrunta inevitabilul. Studierea lui Iacov în lumina Duhului Sfânt nu este înveselitoare, dar reprezintă un tratament complet pentru lăudăroșenia spirituală. Ori de câte ori iei o doză veritabilă din propria ta nevrednicie, nu ești conștient de lucrul acesta, deoarece ești atât de convins de nevrednicia ta, încât ai curajul să disperi. Primul lucru pe care-l face Duhul lui Dumnezeu, atunci când vine înăuntrul nostru, este să dea naștere acestui sentiment de nevrednicie. Cei mai mulți dintre noi nu ne mai judecăm propriile persoane; găsim scuze pentru a nu ne acuza irevocabil. În consecință, precizia și intensitatea revelației Bibliei ne obligă să spunem că ea exagerează, până când suntem pătrunși de înțelegerea modului în care ne vede Dumnezeu.

Dacă te poți apropia de Dumnezeu fără a avea sentimentul propriei tale nimicnicii este îndoielnic că te-ai apropiat vreodată cu adevărat de El. Cel mai umilitor lucru în analizarea de sine este că pasiunea indignării pe care o nutrim față de alții este măsura propriei noastre osândiri (vezi Romani 2:1).”

Oswald Chambers – Cu Dumnezeu spre necunoscut, Editura cartea Creștină Oradea, 1996, pagina 191).

EMIL CREANGĂ – In memoriam

Emil Creanga

A plecat dintre noi, ieri dimineață, tăcut și discret așa cum a și trăit întreaga sa viață. Om al ideilor de care nu obosea nicicând să le dezbată, prefera locul din umbră, scaunul din spate și liniștea. Se angrena în discuții cu prietenii și iubitorii de idei. Era pasionat și informat în același timp. Istoric de formație profesională, rătăcea prin prezentul nedemn de trecutul pentru care avea mare admirație.

L-am cunoscut la Arad în anul 1974 când am fost „repartizat” pe șantierele patriei. Era deja căsătorit cu Dina și locuiau nu departe de blocul în care ocupam un apartament la etrajul I. Treceam pe lângă casa lor de fiecare dată când mergeam la adunarea din Bujac. Ne-am împrietenit și ne vizitam des. Emil bătea la ușa apartamentului din Piața Fortuna, care i se deschidea la orice oră cu bucurie. Câteodată venea târziu, după 12 noaptea. În loc de salut spunea: „Petre am o idee. Am venit s-o discutăm”. Și o discutam uneori până spre dimineață. Pentru Emil, ideile erau mai importante ca somnul, sau viața de fiecare zi. El trăia pentru idei. Din pasiunea pentru ele, neglija cotidianul, mâncarea și strictul necesar. Dacă avea cărți la dispoziție, Emil nu mai avea nevoie de nimic.

La Biserica din Bujac am luat împreună inițiativa să ne ocupăm de cei mici. La ora cinci după masă, cu o oră înaintea începerii serviciului, veneau părinții cu copiii la școala duminicală. Se umplea biserica. Am avut o bucurie deosebită să putem să le predăm lecții din Biblie unor sute de copii. Întâlnesc și azi, atât în călătoriile mele prin lume, cât și prin lumea virtuală, bărbați și femei cărora nu le-au dispărut din amintire orele acelea de studii biblice.

Un intelectual erudit, Emil avea înclinația  educatorului profund, preocupat de ridicarea standardului de înțelegere a elevilor săi. Tolera greu incultura și snobismul. Se revolta pe lipsa de pregătire a predicatorilor, pe amatorismul prezentărilor de la microfon. Asocia imediat ideile auzite cu cele citite de el și clasifica curajos calitatea și exactitatea celor auzite, făcând-o însă cu discreție și dragoste în cercul celor apropiați.

Ca orice erudit care știe mult mai mult decât poate exprima pe înșelesul neavizaților, Emil nu se bucura prea mult de simpatia audiențelor, pe care nu le menaja și pe care le forța parcă să se ridice la nivelul ideilor și cuvintelor rostite de el. Glumeam des cu el de efortul său de a urca vaca în podul grajdului unde era fân proaspăt. Nu se supăra, ci răspundea cu aceeași monedă, usturător de adevărat, pentru noi care descărcam fânul din pod „pentru gâște”, cum spunea Emil.

Emil era un șoarece de bibliotecă înrăit în consumarea a tot ceea ce-i cădea în mână. Nu prea reușeai să-l surprinzi cu vreo nouă apariție editorială. Ți-o luase deja înainte cu procurarea cărții și mai ales cu citirea ei. Ce să mai vorbim de tezele lucrării, pe care Emil le discuta din perspectivă istorică și de om al culturii?

După publicarea primelor cărți, Emil a devenit unul dintre cei mai de temut critici ai mei. Competent, exact și la subiect, nu-i scăpau nici măcar virgulele mele rău plasate. Primeam cu resemnare criticile lui și cu bucurie în același timp, pentru că le făcea cu dragoste și prietenie.

După publicarea volumului său de cugetări și proverbe: „Omul, pur și simplu”, Emil a dovedit nu doar cunoașterea naturii umane ci și chemarea specială în ale scrisului. Sunt convins că ar fi lăsat mult mai multe volume dacă ar fi găsit sprijinul celor care își iroseau banii în publicații lipsite de merit. Dar nu întotdeauna oamenii cu bani au și simțul altor valori în afara bancnotelor verzi.

O dominantă a vieții lui Emil Creangă a fost lupta sa împotriva comunismului. Ca unul care a avut mult de suferit din cauza lui, Emil lucra la un depozit de lemne, singura poziție pe care sistemul opresiv o avea pentru profesorul de istorie Emil Creangă. Nu l-am auzit plângându-se niciodată de greutatea slujbei lui. Se plângea de mai marii țării și ai bisericii care l-au umilit și i-au călcat demnitatea și profesiunea în picioare. Suferea din cauza unor vorbe venite de la cei din capitală care nu l-au apărat în fața persecuției ci au adăugat la ea nepăsarea și răutatea lor. Unul dintre ei îi recomandase să devină un cioban pe undeva prin munți și să lucreze departe de lume.

Conflictul său cu sistemul comunist l-a urmărit pas cu pas până la emigrarea sa în America. Școala dumincală de la Arad ne-a fost oprită, cum de altfel și întrunirile tineretului care au urmat. Accesul lui Emil la amvoanele bisericilor era și el limitat de aceeași mână lungă a revoluției care se folosea de cei aflați în schema de funcțiuni a cultului.

Venit în America nu și-a găsit locul printre noi ceilați în goana după dolari, case și afaceri. A găsit însă liniștea și adăpostul unei lumi lipsite de umbra ucigașă de conștiințe a comunismului. A trăit cu urmările suferințelor din comunismul românesc. A dezvoltat prea devreme, trei forme de cancer. A biruit două din ele prin puterea rugăciunii și a credinței lui în Domnul și Mântuitorul său, Isus Christos. Ultima formă de cancer a fost chemarea acasă, unde s-a dus prea devreme și lăsând urme dureroase în amintirea celor care l-am iubit și l-am prețuit.

Ne-a luat-o din nou înainte, studiind acum probabil în bibliotecile cerului. Ne va aștepta să discutăm noile idei care au zămislit lumea. Și vom sta de vorbă din nou. O veșnicie întreagă. Pe curând, Emil!

Petrus Romanul – următorul papă?

petrus romanus

 

Dacă profețiile sfântului Malachy făcute cu mai bine de 800 de ani în urmă, se vor împlini, următorul papă va fi Petrus Romanus – adică Petru Romanul (sau Românul, cu puțină bunăvoință din partea dumneavoastră)

Bănuiam eu de multă vreme că va veni și vremea mea. Petru sunt. Și român sunt. Ce mai lipsește? Mi-a zis cineva, și încă de mai multe ori, că sunt „mai catolic decât papa”, așa că nu cred să fie vreun impediment din direcția religiei. Să nu uit că și nevastă-mea mi-a zis uneori că sunt papă… Papă lapte.

Apoi „episcop” (bishop), iarăși sunt, că m-au făcut americanii de la Church of God. Trebuie numai să mă propună cineva… și să mă aleagă. În rest… o să vedem fumul acela alb ridicându-se din hornul Vaticanului și o să strigăm din răsputeri: „Habemus papam!” Vai, vai ce zi glorioasă!

Un mic necaz ar fi cu profeția că Petrus Romanus ar fi ultimul papă… Chiar că nu-mi place să fiu ultimul. Nu mi-a plăcut nici când mi-a zis unul că sunt ultimul om. Și apoi cu distrugerea Romei. Chiar că-mi place Roma. De ce s-o distrugem, domnule? Papa are alte treburi decât să distrugă orașe… poate distruge altceva. Credința cea adevărată, de exemplu.

M-am gândit bine la perspectiva asta și mi-am dat seama că nu am nicio șansă. Sunt însurat. Nevastă-mea nici nu vrea să audă să fie papesă…

Papa demisionează

demisia papei

Papa Benedict al XVI-lea va demisiona la sfârșitul lunii februarie. Este prima demisie a unui papă după aproape 600 de ani. La cei 85 de ani ai săi consideră că bătrânețea și neputințele ei sunt o piedică în exersarea acestei slujbe care se cuvine s-o ducă altcineva mai tânăr și mai în putere. O serie de comentatori ai evenimentului apreciază maturitatea și înalta demnitate a înaltului pontif care știe când și cum să iasă din această slujbă astfel ca biserica pe care o conduce să nu sufere.

Pentru a urmări reportajul de pe Fox News puteți face click pe imaginea de mai sus, sau AICI.

O turmă și un Păstor

o turma

Mai am și alte oi care nu sunt din staulul acesta; și pe care trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor” (Ioan 10:16).

Găsesc multă mâgâiere și încurajare ori de câte ori citesc texte transparente ca acesta, care fac referințe la neamuri, la noi cei din afara poporului ales. „Mai am și alte oi…” înseamnă că-I aparținem. Nu suntem doar un apendice, un plan B, păstrat în rezervă, pentru cazul în care planul A nu dă rezultatele scontate. Nu suntem un fel de ceva care e mai bun ca nimic. Isus a venit la ai Săi, iar aceștia nu L-au primit, așa că, potrivit unei astfel de teologii, atunci ne-a găsit pe noi care nu L-am refuzat. Suntem deci, în această accepțiune un fel de variantă nedorită inițial, dar abordată din lipsa preferinței. Mulți creștini se bucură de refuzul iudaic ca de harul căzut nouă la sorți din această respingere. Nu e de mirare că pe acest fond se naște și se întreține antisemitismul.

Domnul o spune clar: „Mai am și alte ori”. Suntem ai Săi pe deplin. Trebuia să fim aduși doar împreună cu oile cărora le vorbea El, ca să fim „o turmă și un Păstor”.

Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu n-a venit în lumea noastră pentru evrei doar. Ei au avut harul să-L primească. Betleemul a fost locul ales de Tatăl pentru ca acolo să ni se dea Pruncul. De acolo trebuia să se răspândească lumina Evangheliei Sale pe fața întregului pământ.

Cei care fac distincție între poporul ales și neamuri în soteorologie și mai ales escatologie, merg până acolo că ei cred în luarea harului de la neamuri pentru a fi dat evreilor la urmă. Probabil că cel mai bun lucru ar fi să definim harul, pentru a nu face greșeli și mai mari. Dacă prin har înțelegem activitatea divină, spiritul dumnezeiesc care asistă lumea în procesul mânturirii și prezervării ei, atunci este greu de crezut că Păstorul cel Bun își va abandona „celelalte ori” care „nu sunt din staulul acesta” (care nu sunt din Israel), pentru a se ocupa doar de cele din Palestina. Este adevărat că Păstorul cel bun lasă cele 99 de oi pe câmp pentru a căuta oaia pierdută, dar lucrul acesta nu înseamnă că El le va abandona, sau le va lăsa în pericolul nesupravegherii Sale, pentru a se dedica doar uneia și a rămâne cu aceasta doar. Abandonul turmei pentru a se dedica doar unei oi, ar descalifica pentru totdeauna un păstor, care ar înceta să mai fie bun. El o caută pe cea pierdută pentru a o duce înapoi, pentru a întregi din nou turma.

Este har deosebit ce i se acordă oii pierdute prin faptul că Păstorul o caută, o găsește, o pune pe umerii Săi și o readuce în turmă. Dar lucrul acesta nu înseamnă că El abandonează lupilor turma Sa de 99 de oi.

Versetul subliniază dorința Domnului de unitate a turmei Sale. Indiferent din ce staul facem parte, viitorul este o singură turmă cu un singur Păstor.

„Eu îmi dau viața pentru oile Mele” spunea Mântuitorul. Jertfa Sa a fost pentru toate oile Sale. Pentru cele de pe dealurile Iudeii, ca și pentru cele de pe toate continentele.

Ca și pentru cele din Carpați.

Criză economică – Zâmbetul de sâmbătă

250705_532282940135930_669709738_n

Mă tot întreb ce-o avea pe rafturi?

Ne puteți sugera o listă de mărfuri alimentare, second hand?

Avantajele bătrâneții

avantajele

Pentru a-i încuraja pe cei care au început să se teamă de bătrânețe, iată câteva avantaje ale ei. Dacă mai știți și altele, vă așteptăm la comentarii.

 

        1. În caz de luare de ostateci, tu vei fi între primii eliberați.
        2. Nimeni nu se așteaptă de la tine ca să alergi undeva.
        3. Dacă ești sunat după ora 9 seara, ești întrebat  « Nu te-am trezit ?»
        4. Știi de toate dar nu te mai întreabă nimeni.
        5. Lucrurile pe care le cumperi acum nu se mai uzează.
        6. Poți cina și la 4 după-masă.
        7. Poți trăi fără sex, dar nu fără ochelari.
        8. Te angajezi în discuții serioase despre sistemul de pensii.
        9. Depășirea vitezei legale nu mai e o provocare.
        10. Nu mai încerci să-ți tragi burta daca cineva intră în încăpere.
        11. În lift cânți împreună cu difuzorul.
        12. Ochii nu ți se mai strică.
        13. Încheieturile îți prezic vremea mai corect decât Institutul Național de Meteorologie.
        14. Plățile făcute către asiguratorii de sănătate, în sfârșit, încep să-și arate roadele.
        15. Secretele tale sunt în siguranță la prieteni, deoarece nici ei nu-și mai aduc aminte de ele.
        16. Nu-ți mai aduci aminte cine ți-a recomandat blogul meu.
        17. Te bucuri că literele din acest blog sunt destul de mari.
        18. Cei care răpesc oameni nu mai sunt interesați de tine.
        19. Sunt tot mai puține lucrurile pentru care se merită să stai la coadă.
        20. Poți să fluieri când te speli pe dinți.